”A face acum un act de bravură din faptul că domnul Paleologu a reuşit performanţa să blocheze un proiect de investiţii de interes strategic, în loc să se afişeze cu realizările mandatului său, trădează caracterul unui copil mic al unui om mare”. Este un fragment din răspunsul consilierului primului-ministru Andreea Paul Vass, pe blogul personal, pentru fostul ministru al Culturii Theodor Paleologu. Războiul de declarații dintre cei doi se poartă pe marginea unui presupus trafic de influență legat de investiția din zona Palatului Știrbey din Capitală. Nu am documentat subiectul și nu aceasta este tema articolului.

Ce mi-a atras atenția a fost însă fraza magică ”investiții de interes strategic” folosită de doamna Paul Vass. Nu e prima/primul, și probabil ultima/ultimul care apelează la acest argument suprem: ”investitorul strategic”. E un termen pe care l-am auzit/citit poate de zeci de mii de ori în ultimii douăzeci de ani. Ba chiar și pe vremea comunismului am avut parte de ”investiții strategice”. De aceea, zic eu, merită puțină atenție.

Ce înseamnă însă ”strategie/ strategic”? Definirea termenului o începem cu DEX-ul, care reține mai multe nuanțe:

STRATEGÍE s. f. Parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării și ducerii războiului și operațiilor militare. – Din fr. stratégie.

STRATEGÍE s.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea tuturor forțelor armate de uscat, aer și apă, pe toată durata războiului și pe durata fiecărei campanii, organizând și conducând operațiile duse de mari grupări de forțe. 2. Știința conducerii luptei revoluționare prin determinarea direcției principale a acțiunilor și prin elaborarea planului de unire și de utilizare justă a forțelor revoluționare, a rezervelor revoluției. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea