Nu mă deranjează că oamenii autohtoni îşi găsesc diverse pretexte de chefuială, fie mioritice sau de import. Până la urmă ce importanţă are dacă prilejul unei pileli e Valentine's Day sau Dragobetele?
Totuşi, Halloweenul serbat exagerat în plină criză m-a dus cu gândul undeva la Evul Mediu, în Occident. Acolo, când venea o molimă sau populaţia unui oraş era convinsă, din raţiuni religioase că o să vină sfârşitul lumii, se punea de mari petreceri dublate eventual de orgii sexuale, pe motiv că oricum nu mai e nimic de pierdut.
Sâmbătă noaptea, prin Bucureşti, am văzut mai mulţi dovleci găuriţi, cu lumânări, decât felinare aprinse ale primăriei. Juni deghizaţi în te miri ce te "speriau" pe străzi sau făceau scandal pe motiv de alcoolism sau etno-botanicism. Am avut prilejul să dau nas în nas cu omul-elefant, fata-pul de table, unu' cu un sac portocaliu în cap şi o multitudine de vampiri, pe motiv că, deh, suntem ţara lui Dracula.
La Universitate un grup de aurolaci şterpeliseră de nu ştiu unde măşti chirurgicale, care erau arborate cu mândrie. Tot aici, un spaţiu până atunci gol se transformase într-un loc de petrecere cu tematică horror.
M-am tot învârtit, de năuc, în căutarea unui loc unde să pot bea liniştit o bere, fără să-mi facă nimeni "bu-hu-hu" în urechi şi unde să nu apară colindători improvizaţi, care să-mi ceară de băut dacă nu vreau să mă potolească. În Centrul Vechi era inflaţie de fantome, pricolici şi moroi, aşa că am renunţat la ideea să campez acolo.
Până la urmă am găsit pe lângă fosta Piaţă Galaţi, devenită Gemeni, o cârciumă de cartier, care nu era pavoazată tematic. Am intrat şi am dat peste o adunare de oameni cu media de vârstă undeva pe la 50 de ani.
M-am aşezat la o masă de unde le vedeam doar spatele. Am tras cu urechea şi am aflat că era ziua unuia dintre ei, nu serbau Ha
