Subiectul cursului leu/valute de circulaţie internaţională este dezbătut în fiecare zi de consilieri din BNR, de oameni de afaceri, de turişti, de investitori instituţionali, de agenţi de bursă, de florărese, de foşti bancheri şi actuali consultanţi financiari, de importatori, de exportatori şi de restul populaţiei.
Nicio părere nu se potriveşte cu o altă părere, dar domneşte suverană şi fără să clipească ideea că valoarea leului este determinată numai de cererea şi oferta din ziua respectivă, singurul criteriu ce defineşte şi menţine stabilitatea pieţii valutare, dar şi asigură în continuare o stabilitate financiară cu scopul final al controlului nivelului de inflaţie.
Dar piaţa este influenţată de zeci de alţi factori ce conduc la o anumită cerere de valută sau lei, cum ar fi: nivelul dobânzilor la lei sau la valute, nivelul preţurilor la elementele cheie din economie, petrol, gaze, electricitate, producţia industrială, nivelul salariilor, numărul de angajaţi, numărul de şomeri, producţia agricolă, nivelul importurilor de alimente, nivelul exporturilor , deficitul de cont curent, deficitul de balanţă, deficitul bugetar şi lista este destul de lungă.
Un consilier din BNR ne explică aproape zilnic cum trebuie să analizăm piaţa valutară şi ce ar trebui să facem noi să ajungem să înţelegem că formula de stabilire a cursului valutar practicată de BNR este singura modalitate de a împăca toate dorinţele, mai mult sau mai puţin fundamentate, ale participanţilor la procesul economic.
Dacă ar "asculta" dorinţele exportatorilor, ar frusta corul importatorilor, iar pe termen lung deprecierea sau aprecierea, prin alte metode, nu ar face bine nimănui şi atunci trebuie menţinută actuala formulă.
Ce mai învăţăm de la acelaşi consilier: că de fapt dobânda de referinţă practicată de BNR este bună, fiind destul de ridicată se garante