Iar dovleci spintecaţi în chip de lampioane hidoase, iar costume de vrăjitoare cu pălăriile ţuguiate aferente, iar lilieci fâlfâindu-se pretutindeni, iar case părăsite, iar măşti pocite. Deschizi internetul, motoarele de căutare sunt ornate cu bostani rânjiţi şi-ţi oferă, de câteva zile bune, ştiri răsuflate despre fantome vorbind la mobil, care-au trecut prin cadre turnate la începutul secolului trecut, cele mai bântuite hoteluri din SUA, cele mai scârboase scene din filme, cele mai înfricoşătoare costume, cele mai monstruoase vedete.
Deşi la noi n-am auzit de vreun praznic numit "sfântul halouin", cluburile au fost, la sfârşitul săptămânii, pline de petreceri spooky, cinematografele de filme creepy (ia d-aci superofertă: popcorn din partea casei, tarif 30 de lei, acces nelimitat filme 2D-3D, între orele 00:00-06:00; concurs costume de Halloween cu premii în abonamente pe 1-3 luni pentru cele mai horror costumaţii şi machiaje. Selecţia şi voturile pe pagina de Facebook a...). Tot din 24-Fun aflăm că una dintre cele mai prestigioase edituri oferă un discount de cel puţin 50% (ceva de speriat, zic ei...) celor care petrec Halloweenul alături de cărţile lor. Duminică dimineaţă am văzut poze de copii între 4 şi 10-12 ani deghizaţi în vrăjitoare, vampiri etc. Am aflat că la şcoală-grădi, doamna educatoare-învăţătoare le-a organizat piticilor un party pe banii părinţilor, cu costume şi recuzită închiriate de la o firmă de-o ştia dumneaei...
Halouinul te agresează atâta vreme cât te laşi agresat. N-aş merge aşa departe încât să afirm că suntem obligaţi să înghiţim toate astea. Nu-ţi place, nu te duci, întorci pagina, schimbi postul etc.
În ceea ce mă priveşte, eu am "sărbătorit" Halouinul aşa cum m-am priceput. Ignorându-l. Am ales, pe 29 seara, concertul lui Herbie Hancock de la Sala Palatului şi pe 30 spectacolul "Odysse
