Puţini ştiu că americanul Kenneth J. Arrow, unul dintre cei mai importanţi teoreticieni în economie din lume, are origini româneşti. Bunicii acestuia au trăit în Iaşi şi au emigrat în America în anii 1890. Arrow a primit Nobelul pentru teoriile sale cu privire la echilibrul economic general şi statul social, în 1972, pe când avea 51 de ani, fiind cel mai tânăr laureat al acestui premiu. Astăzi, în ciuda vârstei înaintate, economistul american continuă să predea la Universitatea Stanford. Într-un interviu pentru România Liberă, Arrow explică modul în care va ieşi lumea din criza economică şi care sunt şansele României de a-şi depăşi problemele actuale.
Dle Arrow, cum aţi ajuns să luaţi Nobelul când aveaţi 51 de ani? Aţi rămas cel mai tânăr laureat al acestui premiu.
K.A.: N-aş spune că e o chestiune aşa de importantă. La momentul respectiv am fost foarte surprins. Atunci, premiul pentru Economie era încă ceva nou - Nobelul pentru Economie a fost acordat prima oară în 1969, iar eu şi colegul meu (John Hicks - n.n.) am fost în alt patrulea lot. A fost neaşteptat de devreme. Trebuie să spun că mai erau mulţi oameni - în viaţă atunci - care meritau acest premiu şi nu l-au primit niciodată. Eu nu mi-aş fi acordat mie Nobelul la acea dată...
V-aţi început cariera academică în 1941. Vedeţi o schimbare fundamentală între economia şi analiza economică de azi şi de atunci?
K.A.: Orice domeniu de studiu este incomplet şi orice teorie se poate schimba, fie printr-o mai bună înţelegere a fenomenelor, fie prin apariţia unor noi fenomene. O caracteristică a economiilor, chiar dacă mergem înapoi până în anii 1750, o reprezintă faptul că au existat mereu fluctuaţii. În tot secolul al XIX-lea, la fiecare câţiva ani au existat fluctuaţii, câteodată cu şomaj masiv. În Statele Unite, Marea Britanie şi în Franţa un astfel de an a fost 1873, anii 1890 au fost
