Nu de muşchii dlui Boc am fi avut noi nevoie, ci de înţelepciunea sa politică. Dar, până la urmă, fiecare arată ce crede că are.

Scăpat de moţiunea de cenzură, dl Boc a simţit nevoia să-şi arate muşchii, asumându-şi răspunderea pentru legea educaţiei, ceea ce a dat prilejul Opoziţiei să introducă o nouă moţiune. Bun, nicio săptămână fără o moţiune. Deocamdată, constat că politichia românească a îmbogăţit politica lumii cu o inovaţie de proporţii incalculabile - un guvern poate rămâne la putere fără a primi măcar un singur vot în favoarea sa, nici măcar din partea majorităţii care, teoretic, îl susţine! Cum s-ar spune, actuala majoritate parlamentară a câştigat o bătălie politică prin neprezentare, ceea ce nu se poate nici măcar în cel mai corupt fotbal din lume, care e fotbalul băştinaş!

Cât priveşte actuala lege a educaţiei, dincolo de hopul moţiunii, îl mai are şi pe cel al Curţii Constituţionale, sesizată în ceea ce priveşte maniera de adoptare. Legea în sine nu e una foarte proastă, are unele părţi bune, dar are şi aspecte care ar fi trebuit să fie discutate şi public, şi în Parlament. E limpede, de pildă, că deschide larg porţile posibilităţii de a politiza învăţământul universitar, iar în România, când e vorba de ceva rău şi posibil, devine şi real! Un mare succes ar fi extinderea învăţământului obligatoriu, prin includerea clasei pregătitoare şi a primei clase de liceu. N‑am să spun că l-am ajuns pe Ceauşescu din urmă, pentru că nu l-am ajuns, atunci prima treaptă a liceului era obligatorie, ci voi aminti doar că, în Ungaria vecină şi prietenă, întreg liceul este obligatoriu. Cât priveşte utilizarea „criteriului" rudeniei pentru a exclude pe cineva de la cariera academică mi se pare o inepţie. În toate breslele există „dinastii", iar posibilitatea ca dintr-o familie de cărturari să mai iasă un cărturar este mai mare decât să se întâmple acest lucru