Cam aglomerat duminica asta, pe la 11 ziua, tramvaiul 41. Nu să stai om în om, dar nici departe. Eu cu soţia mea, să-l luăm, să nu-l luăm?! Hai, că se mai dă lumea jos la Crîngaşi! Odată cu noi se suie, pe altă uşă, un tip cu o cutiuţă cu bilete de papagal şi cu papagalul aferent, agăţat cu gheruţele de bagheta de desupra cutiei. Şi porneşte cu papagalul prin mulţime. Nu zicea nimic! Îşi făcea loc printre pasageri, ţinînd cutia cu papagalul ca pe o tavă. Şi trece aşa în tăcere pînă ajunge la ultima uşă şi se dă jos la Crîngaşi. Se uita lumea după el, tip cu părul alb, nu părea cerşetor. Dar cred că, la fel ca noi doi, toţi se temeau că-şi ia zborul papagalul de pe baghetă şi-l lasă pe vînzătorul de planete fără ghicitorul său înaripat.

Să-şi fi dat omul papagalul cu lipici pe gheruţe? Să fi fost zburătoarea verzuie atît de bine dresată încît să nu se sperie de lumea din tramvai? Cei doi, pasărea şi stăpînul, m-am gîndit după aceea, se duceau la serviciu, într-o combinaţie în care papagalul era vedeta, iar stăpînul, casierul. Aşa că mai degrabă l-ar fi abandonat casierul pe papagal decît viceversa.

Cînd s-au dat jos la Crîngaşi, am apucat să-i văd cum treceau pe zebră spre piaţă. Papagalul înfoiat de vînt semăna cu timonierul unui vas la care vîslea tăcutul bărbat cu păr alb.

Cam aglomerat duminica asta, pe la 11 ziua, tramvaiul 41. Nu să stai om în om, dar nici departe. Eu cu soţia mea, să-l luăm, să nu-l luăm?! Hai, că se mai dă lumea jos la Crîngaşi! Odată cu noi se suie, pe altă uşă, un tip cu o cutiuţă cu bilete de papagal şi cu papagalul aferent, agăţat cu gheruţele de bagheta de desupra cutiei. Şi porneşte cu papagalul prin mulţime. Nu zicea nimic! Îşi făcea loc printre pasageri, ţinînd cutia cu papagalul ca pe o tavă. Şi trece aşa în tăcere pînă ajunge la ultima uşă şi se dă jos la Crîngaşi. Se uita lumea după el, tip cu părul alb, nu părea