Istoricul Titus Livius sau poetul Ovidiu s-ar fi adaptat, neîndoielnic, rapid la acest avanpost răsăritean al lumii latine şi, eventual, chiar şi la mileniul III dacă ar fi apucat să vadă elanul cu care tânărul războinic Victor Ponta, cocoţat în carul său de luptă pesedist, a năvălit zilele trecute în arena politică pentru a înfăptui niscaiva acte revoluţionare. Pentru acest gladiator al României moderne, aerul mirosea a praf de puşcă în timp ce vitejii pesedişti mobilizau de zor activişti din cele mai îndepărtate cotloane ale Ardealului şi Olteniei, neuitând, desigur, nici de bucureşteni - chemaţi la luptă în baza unor fluturaşi ai partenerilor sindicali care vesteau nici mai mult, nici mai puţin decât iminenţa introducerii zilei de lucru de 12 ore, a săptămânii de lucru de 6 zile şi alte asemenea bazaconii.

Cu doar un an în urmă, liderii occidentali priveau cu mare îngrijorare către Atena, temându-se că revoltele violente izbucnite tot ca urmare a unui pachet de austeritate vor împinge Grecia în prăpastie. PASOK, partidul socialist elen responsabil pentru o mare parte a risipei, se afla din nou la putere, iar liderul acestuia, George Papandreou, s-a văzut nevoit să predice peste noapte parcimonia - câştigând, prin fermitatea sa, respectul diplomaţilor şi bancherilor extrem de nervoşi. Aparent însă, unii eurosocialişti au uitat de temerile unanime de anul trecut, drept care perspectiva unor violenţe similare petrecute de această dată pe străzile Bucureştilor nu i-a deranjat câtuşi de puţin. Martin Schulz, liderul socialiştilor europeni, a descins grabnic la Bucureşti pentru a-şi demonstra solidaritatea cu liderul PSD decis să mute jocul politic în stradă. În opinia socialistului german, nu ar fi fost, probabil, mare pagubă dacă România redevenea un laborator pentru noi experimente politice bizare. Dar cum revolta în stil Che Guevara visată de Ponta s-a dem