Sărbătoarea vampirilor, a vrăjitoarelor, a fantomelor şi a scheletelor a pus în acest weekend stăpânire pe România. Copiii au scobit de zor bostani la grădiniţe, oameni în toată firea au închiriat costume de la magazine special deschise în acest scop şi au petrecut sâmbătă noaptea până în zori la petreceri cu tematică horror, cârciumile s-au „costumat" şi ele, iar televiziunile au transmis filme de groază. În câţiva ani, probabil, va trebui să primim copiii care ne bat la uşi spunând ameninţător „trick or treat", varianta americană a românescului „ne daţi or nu ne daţi?" şi să-i răsplătim cu bomboane, de teamă să nu ne facă vreun pocinog. Petrecerile cu vampiri şi costumele „scary" nu ar avea nimic rău în sine, dacă în tot acest iureş carnavalesc, nu s-ar pierde din vedere, de fapt, esenţa acestei sărbători numite complet „All Hallows Eve", nimic altceva decât „Sărbătoarea tuturor sfinţilor", zi în care Biserica Catolică îşi pomeneşte morţii.
Dar aşa cum grăsuţul Santa Claus a transformat Crăciunul în sărbătoarea internaţională a shoppingului, la fel şi fantomiţele vesele au „confiscat" ziua morţilor. Mă bucuram în sinea mea că toată această febră a Halloweenului nu a „îmbolnăvit" încă decât România urbană, în timp ce România rurală, zisă şi „profundă", îşi vede mai departe la ora asta, în linişte, de recolta de varză, de pusul de murături şi de tras vinul şi ţuica în butoaie. Aşa gândeam trecând în acest weekend cu maşina prin satele Bărăganului, aducându-mi nepoata de 6 ani de la bunici pentru a participa nu la una, ci la două petreceri de Halloween, ocazie cu care i se cumpărase un costum complet de vrăjitoare. Am oprit pentru câteva minute în plin câmp pentru a cumpăra fructe şi legume de la o ţigancă bătrână şi ştirbă care nu se ştie dacă le culesese sau le furase, dar, în orice caz, le comercializa. Cum am coborât din maşină, vârstnica „pirandă" m-a
