Primul lucru care te frapează aici parcă mai mult ca oriunde - şi totuşi să nu uităm că trăiesc la Paris de 20 de ani - este numărul impresionant de turişti pe centimetru pătrat. O cifră este suficientă pentru a descrie situaţia: în anii 80, 3 milioane de turişti vizitau Veneţia, astăzi ei sunt 20 de milioane.
Primul lucru care te frapează aici parcă mai mult ca oriunde - şi totuşi să nu uităm că trăiesc la Paris de 20 de ani - este numărul impresionant de turişti pe centimetru pătrat. O cifră este suficientă pentru a descrie situaţia: în anii 80, 3 milioane de turişti vizitau Veneţia, astăzi ei sunt 20 de milioane.
Al doilea lucru care te lovesşte din plin este multitudinea de magazine de suveniruri, măşti şi obiecte din sticlă de Murano. Tarabele de suveniruri sunt vizibile peste tot în oraşele celebre dar de obicei ele sunt concentrate în anumite locuri.
La Veneţia, acestea iau ia o dimensiunea universală, la fiecare pas te loveşti de lăcaşuri de comerţ agresiv. Magazinele cu obiecte de primă necesitate dispar lăsand loc unor buticuri de măşti, marochinărie, sticlărie de Murano sau agenţii imobiliare.
Pe celebrul Ponte di Rialto şi în zona sa, piaţa tradiţională formată din vânzătorii de pâine, cârnaţi sau legume au fost înlocuiţi de cei de suveniruri.
Zecile de mii de turişti care iau cu asalt oraşul zi de zi lasă în urma lor inevitabile tone de hartie şi sticle de plastic.
Ce mai e frapant în acest oraş şi care riscă să ne provoace probleme odată reajunşi într-un oraş normal ca Parisul este lipsa zgomotului de maşini. Automobile nu există aici, pericol de accidente rutiere nu există dar cel de ambuteiaj pe canale e atotprezent: claxonul este a doua natură a unui şofer de taxi fluvial.
Am avut însă norocul să citesc nu numai din ghidurile tradiţionale despre Venetia ci să răsfoiesc şi pagini mai alese din care am în
