Povestea stegarilor din `87 va fi prezentată cu ajutorul a doi cercetători de la CNSAS, care vor expune în Piaţa Sfatului „Harta Solidarităţii” - documente şi fotografii despre mişcarea anticomunistă din fostul lagăr socialist
Revolta stegarilor de la 15 noiembrie 87 a fost mai mult decât un act de mare curaj. Braşovenii de la Steagu Roşu au avut curajul să strige pentru prima oară în România „Jos Ceauşescu, jos comunismul!”. Iar protestul lor avea loc într-o zi importantă pentru ţară, o zi electorală, în care românii erau aşteptaţi la vot. Dănuţ Iacob avea atunci 19 ani şi era căsătorit de o lună. A fost torturat nu doar fizic, ci şi psihic, după care a fost condamnat la moarte. În luna petrecută în beciurile miliţiei din Bucureşti a slăbit 22 de kilograme. „Ancheta era groaznică. În afară de trauma psihică care ţi-o inoculau moment de moment (îţi ziceau că soţia, părinţii se află în arest), te torturau fizic. Erai legat de un belciug şi bătut la tălpi. Fie pus pe o bicicletă agăţată într-o ramă, astfel ca picioarele să nu atingă solul. Erai ţinut cu barba în vârful unui creion. Te descălţau, te băteau la picioare cu bastonul, la palme. Fiecare tragere de mână îţi dubla loviturile. De la 50, în prima fază, ajungeau la 500. Bătăi la ficat, spate, stomac. La un moment dat, discutam în celulă ce bine ar fi să ne lase în pace soţiile, părinţii, copiii, căci cu bătaia ne-am obişnuit. Prima dată ne-au bătut ca să spunem ce-am făcut în 15 Noiembrie 1987, iar apoi ne-au bătut ca să nu mai spunem nimic. Să declarăm că de fapt eram beţivi, huligani, care au tulburat liniştea publică. Mai târziu am aflat că s-a aplicat şi pe noi «Fenomenul Piteşti». Cel mai groaznic moment a fost cel în care anchetatorul mi-a spus: «Luaţi-l şi executaţi-l». Am fost luat şi dus într-o celulă, iar pe jos era alungat sânge, udat cu apă. Exista o singură vizetă, pe unde credeam că bag
