Într-un articol publicat în Ziarul Financiar pe 18 octombrie am atras atenţia asupra faptului că unele bănci practică marje de 9% la creditele în euro pe termen lung în derulare precum şi asupra consecinţelor pe care le generează aceste practici incorecte asupra imaginii şi activităţii lor viitoare.
Se vede însă că am argumentat în van aceste aspecte. Un bancher, preşedinte de bancă, într-un articol scris drept replică, publicat tot în Ziarul Financiar, afirmă că se bazează pe fapte, dar aceste fapte sunt în mare parte nefundamentate.
Primul aspect este câştigul de aproape 4% determinat de scăderea EURIBOR şi însuşit de băncile care au practicat dobânda internă de referinţă şi nu au modificat-o în funcţie de evoluţia pieţei, afirmaţie pe care domnul bancher o contestă scoţând din context afirmaţiile mele şi aducând argumente greşite. Pentru a-i răspunde îi voi oferi un exemplu simplu. În perioada 2007-2008, unele bănci, care au înţeles să aibă un comportament corect faţă de clienţi, au dat credite la EURIBOR plus o marjă fixă în jur de 6%, având astfel o dobândă nominală de aproape 10,5% la momentul respectiv, când EURIBOR era de 4-5%. În acelaşi timp, alte bănci au acordat acelaşi tip de credit la dobândă de referinţă internă (nefiind prevăzută în contract nici structura şi nici valoarea acesteia) plus o marjă de 1,5-2%, dobânda nominală la acelaşi moment fiind tot în jur de 10,5%. Până în 2009, EURIBOR a scăzut cu aproape 4%, la circa 1%, unde a şi rămas, dar băncile cu dobândă de referinţă internă, acţionând incorect, au "uitat" să-şi actualizeze dobânda de referinţă şi au păstrat aceeaşi dobândă nominală de 10,5%.
Sper că acum se observă că aceste bănci incorecte au avut un câştig suplimentar de aproape 4% faţă de băncile corecte, care au modificat dobânda la credit în funcţie de evoluţia EURIBOR. Mai mult, băncile incorecte vor şi de
