Conform analizei centrului de reflecţie specializat în informaţii, supranumit CIA-ul privat al SUA, extrem de puţine dintre cele 391.832 de pagini date publicităţii de WikiLeaks în urmă cu aproape două săptămâni conţin materiale care odată dezvăluite ar putea afecta securitatea naţională a Statelor Unite.
Deşi, din totalul de pagini, numai 12.062 file nu sunt secretizate, o proporţie covârşitoare din cele etichetate drept „secrete" nu merită acest statut pentru că, aşa cum observă analistul Stratfor Scott Steward, ele nu fac altceva decât să documenteze în detaliu sau doar să confirme informaţii care au apărut de mult în presă. Faptul că deţinuţii din centrele de detenţie irakiene au fost abuzaţi, de exemplu, este cunoscut încă de la izbucnirea scandalului închisorii Abu Ghraib, la fel cum sunt tentativele Iranului de a influenţa clandestin politica internă din Irakul post-Saddam. Că războiul a făcut multe victime civile este iaraşi de notorietate, chiar dacă bilanţul negru prezentat oficial de SUA era mai mic.
Aşa cum susţine Stratfor, documentele secrete nu pot afecta serios securitatea SUA, nici chiar dacă intră în mâna rebelilor - aşa cum au susţinut oficialii de la Washington în momentul publicării arhivelor de către WikiLeaks. Motivul: rapoartele zilnice ale armatei SUA cu privire la operaţiunile din Irak nu sunt analize sau produse verificate ale unor servicii specializate, pot conţine informaţii adunate „la cald" şi de aceea viciate, dar, mai ales, nu pot oferi detalii pe care insurgenţii irakieni nu le ştiu deja. Prin însăşi natura lor, rapoartele privind operaţiunile zilnice conţin informaţii pe care rebelii le-au compilat demult, prin pura observare şi analizare a interacţiunilor pe care le-au avut cu adversarul american sau cu forţele aliate, cu care se confruntă deja de peste şapte ani.
Potrivit Stratfor, aspectul care a creat vâlvă
