In principiu, doar o tara de mana a doua se imprumuta de la FMI. Nimeni nu se duce sa ceara bani de la Fondul Monetar ca sa se dezvolte, ci doar pentru a supravietui, pentru a reusi sa isi plateasca pensiile si salariile si pentru a iesi dintr-o criza mai grava decat guvernantii ar fi intuit-o.
Daca unele tari ajung sa imprumute bani de la FMI ca sa supravietuiasca si nu au nicio politica de refacere a economiei, atunci cazul este pierdut. E si exemplul Romaniei. Functionarii FMI incearca, dar exemplele de mai sus demonstreaza ca tarile le raman straine pana la capat. Apoi, pentru ca tratamentul administrat de FMI sa aiba succes, este necesar ca tara respectiva sa aiba o economie, oricum ar fi ea, dar sa existe.
Din nou, Romania se incadreaza cu greu in profilul unei tari cu o economie stabila, chiar daca in criza, dar functionala candva si susceptibila de a-si reveni. Mostenind un schelet expirat din comunism, din fosta economie romaneasca, prost construita de la inceput, nu au mai ramas in prezent decat doar cateva oaze care ar putea fi repuse pe picioare. Iar din acestea, majoritatea apartin sau au fost cumparate de investitori straini.
Ca un bonus pe langa aceste "binecuvantari ale trecutului", clasa politica din Romania si mai cu seama actualii guvernanti au facut un fel de a fi din minciuna, clientela politica si demagogia de care se folosesc pentru a rezista la putere. Asadar, avem toate premisele pentru ca Fondul Monetar sa inregistreze un nici macar rasunator esec si aici.
Cu toate acestea, trecand si peste amestecul presedintelui in negocierile dintre Executiv si FMI, situatia in care Romania ajunsese in fata reprezentantilor Fondului este mai mult decat jenanta. Practic Jeffrey Franks conduce tara, oricat l-ar deranja, sau nu, pe Traian Basescu acest lucru. Iar pretentiile oficialilor FMI legate de OUG 50 pri
