Zoom Ruşii, „alimentaţi cu spionomanie” Gheorghiu-Dej despre problema agenturii sovietice, 1963: „Există o mare preocupare de spionomanie la ei. În această direcţie, Hruşciov a spus că vin de la Securitate la el şi-i spun: uite ce se petrece în România. Îi vin cu diferite chestiuni pe cap, că de ce s-a desfiinţat şcoala NKVD, aceştia vin cu o serie întreagă de probleme, deci sunt alimentaţi cu spionomanie de parcă la noi în ţară s-ar întâmpla nu ştiu ce fel de lucruri prăpăstioase ca şi în ţările capitaliste. Aparatul lor este orientat unilateral, vin la noi şi caută nod în papură, nu vin să vadă munca oamenilor, partea aceasta a orientării, speră să găsească şi inventează lucruri care nu există în realitate, tendenţioase, pentru că sunt preocupaţi de spionomanie, preocupaţi de lucruri care nu au nici în clin, nici în mânecă cu relaţiile frăţeşti dintre ţările socialiste“.

După publicarea „Declaraţiei din aprilie 1964“, izolarea României în interiorul lumii comuniste s-a accentuat, ceea ce a creat premisele pentru o apropiere între România şi alte „oi negre“ ale „lagărului“, cum era Iugoslavia. Un document de arhivă ne dezvăluie că la întâlnirile mai mult sau mai puţin oficiale românii şi sârbii nu se sfiau să-i bârfească pe tovarăşii de la Moscova.

Gheorghiu-Dej n-a ezitat niciodată să ia partea sovieticilor în disputele lor cu Iugoslavia, atât în timpul lui Stalin, când Dej însuşi a prezentat raportul de condamnare a lui Tito în şedinţa Cominformului, dar şi mai târziu, când Moscova a acuzat Belgradul de revizionism. Cu toate acestea, pe măsură ce divergenţele între România şi celelalte ţări CAER se acutizau pe tema specializării, Dej a devenit tot mai prudent în a critica alte partide, mai ales pe cel iugoslav şi chinez. De asemenea, demararea proiectului Porţile de Fier a sporit încrederea dintre părţi.

În iulie 1964, un grup de oficialităţ