În vremea abrogată o duceam foarte rău, aşa încât nici pe ulei n-o puteam lua. De unde ulei? Acesta, ca şi untul sau ca zahărul, erau - când se gaseau - raţionalizate.
Acum lipidele se găsesc în exces, asa încât colesterolul, obezitatea şi, respectiv, infarctul ori comoţia ne pasc pe majoritatea. Ca să nu mai vorbim că şi azi, ca şi ieri, nimic nu merge dacă nu e uns. Comisionul, bacşisul, dividendul, atenţia, şpaga, darul, ploconul nu se mai numesc mişcări din urechi, ci soiuri de uleioase. Ungi şefi (uşi capitonate cu secretare influente, mai întâi) şi obţii ce-ţi pofteste sufletul. Ungi, merge, nu ungi, scârţâie.
Cu cât creşte calitatea pretenţiei, cu atât creşte şi calitatea unsorii. Mai e un secret. Trebuie să ştii să ungi. Altfel, se gripează totul. Te trezeşti cu cine ştie ce “nostalgic”, cu cine ştie ce obişnuit cu cura hipolipidică ori cu alergie la grăsimi, care nu numai că refuză să fie uns, dar care te şi umflă şi te vâră la regim. La pază şi regim, cum zic unşii în posturi la instituţia cu ferestre zăbrelite şi uşi zăvorâte.
Oloiniţa româneasca a făcut din mulţi unşi nişte mânjiţi. Nu vorbesc de lucrătorii la ulei (e vorba de prisăcari, unde pluralul uleiului nu e uleiuri, ci uleie!), care, ca orice stupar, se ling pe degete, ci care, deşi sunt unşi cu toate alifiile, tot mai vor să primeasca cine ştie ce.
Unsori, vaseline, uleiuri în valută cash sau în cont, daca nu în echivalent. Ăştia ar cam trebui să se lingă pe bot (pardon!) de libertate... În vremea abrogată o duceam foarte rău, aşa încât nici pe ulei n-o puteam lua. De unde ulei? Acesta, ca şi untul sau ca zahărul, erau - când se gaseau - raţionalizate.
Acum lipidele se găsesc în exces, asa încât colesterolul, obezitatea şi, respectiv, infarctul ori comoţia ne pasc pe majoritatea. Ca să nu mai vorbim că şi azi, ca şi ieri, nimic nu merge dacă nu e uns. Comisionul, bac
