Legea Educaţiei asumată de Guvern nu face nicio referire la orele de sport din şcoală, deşi un proiect adoptat de Senat cere măcar trei ore pe săptămână. În prezent, programa şcolară prevede o singură oră de sport în trunchiul comun, iar unele şcoli o include pe a doua la capitolul „discipline opţionale“.
Copiii de gimnaziu iubesc orele de sport. Cel puţin aşa se întâmplă cu elevii de clasa a V-a din Şcoala nr. 135, Bucureşti. Ei aşteaptă cu nerăbdare această oră, în fiecare săptămână, pentru că de fiecare dată sunt provocaţi la competiţie. Ştafetă, bucheţele, alergat la pas - acestea sunt probele pe care le pot face copiii într-o sală mică de 100 de metri pătraţi. Mărimea sălii nu mai contează însă atunci când vrei să câştigi.
Claudiu spune că ar vrea să facă constant sport şi în afara şcolii. „Până acum am făcut dansuri şi fotbal. Am fost şi la echipă, la Steaua, la juniori. " Şi colegele lui, Valentina şi Alexandra, învaţă să danseze, la cursuri private. Alexandra povesteşte că părinţii îi spun să facă mişcare tot timpul. „Am început de două săptămâni dansuri moderne. Am învăţat două coregrafii, pentru că ne pregătim de un spectacol, în decembrie."
La aceeaşi şcoală, dar în clasa a VII-a, Ema înţelege cât de periculoasă e obezitatea. Fetiţa a fost în Spania, unde a văzut mulţi copii cu probleme de greutate. Emei îi plac jocurile de mobilitate, dar nu şi pedepsele.
„Suntem pedepsiţi dacă nu suntem cuminţi: genuflexiuni şi sărituri. Adică atunci când vorbim neîntrebaţi sau când ne atingem de calorifere sau de pereţi", recunoaşte Ema.
Profesoara lor de sport Doina Vasiliu spune că pe copii îi motivează în primul rând ideea de competiţie. Copiii vin la ore, chiar şi cei de clasa a VIII-a pentru care e greu, de multe ori, să înţeleagă de ce au cu o oră de sport mai puţin pe săptămână.
„Câteva fetiţe de a VI
