Două locuri vizitează un nou-venit în Tulcea: faleza, binenţeles, şi Monumentul Independenţei. Acum nu vă închipuiţi că monumentul ăsta are cine ştie ce linie arhitectonică fantastică sau că turiştii veniţi pe aici sînt cuprinşi, brusc, de un simţămînt patriotic. Nu.

Ideea e că monumentul cu pricina e situat pe o colină stîncoasă, lîngă Dunăre, numită chiar Dealul Monumentului, ce oferă un punct de belvedere excelent asupra împrejurimilor. Se poate vedea întregul oraş ca în palmă, dar şi hăt departe spre deltă, spre dealurile dimprejur şi spre Ucraina.

Nici monumentul în sine nu e de lepădat, căci are o istorie interesantă şi zbuciumată. Conţine un obelisc de granit cu două elemente la bază: un dorobanţ gata să sune din goarnă şi un vultur cu aripile desfăcute, simbol al curajului şi hotărîrii.

Însuşi regele Carol I a ales locul de amplasare a monumentului în 1879, cînd i s-a pus piatra de temelie. Va fi inaugurat însă, din multe şi diverse motive, abia la 2 Mai 1904, în prezenţa cuplului regal. Cu acea ocazie, primarul de atunci al oraşului spunea aşa:

„O dorinţă a Majestăţii Voastre a fost îndeplinită: Falnicul Monument al reanexării Dobrogei s-a înălţat pe acea stîncă frumoasă desemnată de Majestatea Voastră. El va vorbi posterităţii de vitejia dorobanţului şi a marelui Căpitan, Gloriosul nostru rege (...)”

Dacă i-a luat 19 ani să fie construit şi amplasat, monumentul a bucurat ochiul tulcenilor doar 12 ani, fiind distrus în timpul ocupaţiei străine şi refăcut cu greu: obeliscul în 1935, iar celelalte două piese abia în 1977.

Două locuri vizitează un nou-venit în Tulcea: faleza, binenţeles, şi Monumentul Independenţei. Acum nu vă închipuiţi că monumentul ăsta are cine ştie ce linie arhitectonică fantastică sau că turiştii veniţi pe aici sînt cuprinşi, brusc, de un simţămînt patriotic. Nu.

Ideea e că monumentul cu pricina e s