Dacă evoluția economiei este prea volatilă și prea schimbătoare pentru a fi prevăzută în mod corect, de ce cheltuim anual milioane de lei pentru prognoze cel puțin discutabile?

În toamna anului trecut, Comisia Națională de Prognoză (CNP) vedea o creștere economică de 0,5% în România în 2010. În decembrie 2009, optimismul crescuse și CNP prevedea (pentru redactarea bugetului) o majorare a PIB cu 1,3% anul acesta. În ultima prognoză multianuală, dată publicității în septembrie, Comisia și-a schimbat radical părerea și crede că economia autohtonă va scădea anul acesta cu 1,9%. „Acum un an, eram optimiști, într-adevăr, însă luasem în calcul contextul legislativ de atunci. Măsurile de austeritate, inclusiv creșterea TVA, dar și evoluția unor sectoare precum construcțiile (mai ales investițiile private în domeniu) au schimbat datele problemei“, explică președintele CNP, Ion Ghizdeanu.

Dar nu numai în această perioadă, marcată de incertitudinile induse de recesiune, au dat greș experții CNP. În toamna lui 2006, de exemplu, vedeau un deficit al contului curent de 9,3% din PIB pentru 2007. În realitate, deficitul a ajuns în acel an la 14,3% din PIB, ceea ce reprezintă o diferență imensă, de cinci puncte procentuale. Un alt caz: în toamna lui 2007, CNP prognoza un salariu mediu brut de 1.550 de lei în 2008. Veniturile brute ale angajaților români au fost, însă, în acel an cu peste 200 de lei mai mari. Iar exemplele ar mai putea continua.

Oficial, scopul CNP este să furnizeze previziuni macroeconomice credibile autorităților. Ce preț se mai poate pune pe o strategie de guvernare, națională, regională sau locală, care se bazează pe datele furnizate de această instituție? Mai mult, care este raportul cost-beneficiu în cazul CNP?

Cât ne costă prognozele?

Instituția, aflată în subordinea Ministerului Finanțelor, are un număr aprobat de 111 posturi,