- interviu cu Kjell ESPMARK –

Kjell Espmark (n. 1930) este poet, prozator, istoric literar şi profesor de literatură la Universitatea din Stockholm. A fost ales membru al Academiei Regale Suedeze în 1981, iar din 1988 este unul dintre cei 18 membri ai Comitetului Nobel pentru Literatură, comitet pe care, pînă acum cîţiva ani, l-a şi prezidat. După interviul pe care mi l-a acordat în biroul său din clădirea Academiei, m-a încredinţat Carolei Hermelin, bibliotecara care se îngrijeşte de Biblioteca Nobel, cea care m-a condus apoi cu multă amabilitate în încăperea unde Comitetul Nobel deliberează în fiecare an cîştigătorul pentru literatură, precum şi în sala unde se decernează premiul propriu-zis şi unde cîştigătorul îşi ţine discursul în faţa familiei regale suedeze, a membrilor Academiei şi a jurnaliştilor acreditaţi. M-a lăsat să fotografiez în voie (vezi galeria foto), iar la final mi-a şoptit cu un surîs complice că foarte rar un jurnalist are acces liber în aceste încăperi. Le mulţumesc amîndurora încă o dată, mai ales că ştiu că vor citi acest material: Biblioteca Nobel s-a abonat la Dilemateca.

În România s-a tradus din poezia şi din proza dvs.; ştiu însă că scrieţi şi cărţi despre literatură.

Am început ca poet şi cred că poezia este tot ce-am scris eu mai bun. Apoi am devenit şi istoric literar: am scris opt cărţi despre diverse subiecte, cele mai multe despre modernismul literar, de la Baudelaire pînă în contemporaneitate, de la moderniştii suedezi ai anilor `30 încoace... În 1987 am început să scriu un ciclu de şapte romane intitulat Vremea uitării, o serie romanescă despre diverse aspecte ale societăţii suedeze dar, în general, probleme universale. De altfel, se pare că am atins probleme actuale şi în ţările unde multe dintre aceste romane au fost traduse. Apoi am mai scris două romane, printre care Călătoria lui Voltaire tradus şi în ro