În plin război politic, guvernul Boc vrea să-şi vadă trecută repede de Parlament noua lege a educaţiei. În acest timp, învăţătoarea Cristiana Anghel a predat ieri ştafeta într-o neverosimilă cursă a înarmării prin înfometare. Pot fi unite aceste ţări paralele?
Atunci când folosesc tonul oficial, miniştrii şi parlamentarii PDL spun că Guvernul grăbeşte adoptarea legii educaţiei pentru că sistemul de învătământ din România are nevoie de o lege modernă care să-i îndrepte metehnele şi care să-l conecteze la piaţa europeană a muncii. Mai spun că reforma e imposibil de amânat pentru că „aşa nu se mai poate". Atunci când discută manevrele politice ale momentului, liderii coaliţiei admit că accelerarea adoptării legii educaţiei ţine de înţelegerea PDL cu UDMR. Profitând de faptul că guvernul Boc ar cădea dacă Uniunea nu ar vota disciplinat alături de partidul prezidenţial, UDMR vrea să-şi vadă trecute o dată pentru totdeauna articolele privind învăţarea geografiei şi a istoriei în limba maghiară, inclusiv la clasele primare şi la liceu. Cu alte cuvinte, politica Guvernului României în materie de educaţie este sacrificată pentru ca guvernul Boc să rămână la putere.
PSD, următorul partid la guvernare în România, a declarat textual că de îndată ce va ajunge la Palatul Victoria, va modifica legea Funeriu, iar actualul ministru va deveni astfel un simplu nume în lungul şir de şefi ai educaţiei care au vrut, dar n-au putut. Dacă legea ar avea însă susţinerea zecilor de mii de educatori, nici PSD-ul, nici mogulii cei răi, nici muma pădurii însăşi, n-ar mai putea s-o schimbe. Ea ar fi legea lor, a educatorilor, nu a vremelniciei partinice, şi abuzive pe deasupra. Dar votată cu pumnul în gură, legea Funeriu se va duce apa sâmbetei. Pe cine încălzeşte că se va duce şi PDL o dată cu ea?
La antipozi, o învăţătoare dintr-un oraş de provincie a stat 70 de zile în greva
