Adina Rosetti debutează cu un roman inspirat de mediul corporatist. „Deadline“ este un debut remarcabil şi unul dintre cele mai bune romane ale anului.

Pisicul dă târcoale corpului fetei moarte cu dosarele în braţe: „În seara aceea de vineri, totul a fost ca de obicei, numai că ea pur şi simplu nu s-a trezit. Ben a simţit abia dimineaţa că trupul ei nu mai răspândeşte căldura cu care era obişnuit.

E drept că, în ultima vreme, stăpâna lui slăbise atât de mult, încât el avea senzaţia că se lipea de o grămadă de oase, dar acum grămada asta de oase avea o răceală care-l îngheţa. A lins-o pe mâini şi pe faţă, cu gândul s-o trezească, apoi a apăsat cu lăbuţele butoanele obiectului mic şi argintiu, care părea că se oprise şi el, ca un ceasornic stricat, a dat iama printre hârtiile împrăştiate pe masă, mieunând, şi chiar a răsturnat cana roşie cu cafea, încercând să facă zgomot ca s-o trezească din somnul profund în care căzuse.

Totul părea a fi zadarnic: stăpâna lui rămăsese încremenită într-un vis fără sfârşit, cu picioarele încovoiate sub ea pe canapea şi cu două dosare pline cu hârtii în braţe. Când, după o vreme, Ben şi-a dat seama că lucrurile vor rămâne aşa, că de-acum înainte ea n-o să-l mai mângâie pe spinare şi n-o să-şi mai împartă mâncarea chinezească cu el, aşa cum nici el n-o să se mai ghemuiască vreodată lângă ea pe canapea, aşteptând să fie alintat, deşi nu-l învăţase nimeni ce-i aia moarte, s-a refugiat sub masa din bucătărie cuprins de un sentiment copleşitor, pe care oamenii l-ar numi tristeţe, şi-a aşteptat să vadă ce se întâmplă mai departe cu el."

Viaţa & moartea corporate

Inspirat de cazul tinerei fete de nici 30 de ani care a murit de prea multă muncă, romanul are două personaje principale: şeful companiei, un corporatist prin excelenţă, şi un blogger revoltat. Aşa cum nu înţelege moartea angajatei sale (că