Sunt unele medicamente devenite un fel de fac totul, înghiţite de oameni pe bandă rulantă, considerând că scapă de unele neplăceri. Una-două, îi auzi pe tineri şi pe vârstnici: "Mă duc să iau un algocalmin şi mai pe seară beau o apă cu o aspirină, că parcă mă încearcă o răceală".
LUATE PREA UŞOR
Sfaturile date după ureche în unele terapii - că aşa au auzit de la o vecină sau de la o cumătră - aduc numai rău. Doar medicul este cel care poate prescrie un medicament, ştiind când e cazul să se apeleze la el şi când e inutil sau chiar periculos. Când este vorba despre folosirea antibioticelor fără ca medicul să le recomande, situaţia este şi mai periculoasă. Gravitatea este sporită de faptul că acest veritabil "sport" al utilizării antibioticelor se transferă şi în cazul copiilor, deoarece mama decide: "Ştiu cum să-l scot din răceală pe ăsta mic; o zi-două de antibiotice şi l-am scăpat de boală". Lejeritatea cu care se ajunge la antibiotice, fără consultarea medicului, înseamnă gafe peste gafe. Aşa-numitele răceli, botezate şi guturaie sau viroze, ca să-i imităm pe medici, ei bine toate aceste neplăceri întâlnite mai frecvent când se răceşte vremea sunt provocate de virusuri. Tratarea cu antibiotice este o aiureală.
Virusurile nu sunt vulnerabile la antibiotice. Le dai în cap cu antibiotice, adesea foarte puternice, şi virusurile dansează fără să le pese de ampiciline, eritromicine, claritromicine. Dar răul îmbracă şi alte faţete. Utilizând antibioticele tam-nisam pentru orice răceală, creezi microbilor o rezistenţă, ei devenind insensibili la atacul cu antibiotice, chiar atunci când ele chiar se impun, adică în cazul suprainfecţiilor. Încă un dezavantaj apărut în cazul folosirii antibioticelor fără avizul medicului este faptul că ele lovesc în populaţia de bacterii bună, cea cu rol pozitiv, şi nu prejudiciază populaţia de bacterii rel