Ce s-a întâmplat cu europenii buni, acei oameni drăguţi din ţările nordice mici, cărora le plăcea să creadă că sunt campioni mondiali în ceea ce priveşte libertatea şi toleranţa?
Desigur, mulţi europeni liberali sunt încă în viaţă şi bine. Dar mai întâi în Danemarca, apoi în Ţările de Jos, iar acum în Suedia, partidele neliberale populiste, stârnind în rândul populaţiei teama de imigranţi - în special de imigranţii musulmani, au reuşit să câştige suficientă putere pentru a stabili - sau cel puţin pentru a influenţa - agendele politice din ţările lor. Aceste partide nu se limitează la Scandinavia şi Ţările de Jos, ele fac parte dintr-un val global de furie împotriva elitelor politice, care sunt blamate pentru toate problemele care vin cu economiile globale, criza financiară şi viaţa în societăţi etnice mixte. Psihologia din spatele mişcării Tea Party din Statele Unite şi cea din spatele partidelor antiimigraţie din Europa sunt similare, chiar dacă politicile lor variază. Populiştii europeni moderni nu poartă tricouri negre şi nici nu se implică în violenţe de stradă. Liderii lor sunt bărbaţi tineri în costume elegante, care nu folosesc limba de rasă, ci pe cea a libertăţii şi a democraţiei.
Partidul olandez al Libertăţii (al cărui singur membru este liderul său, Geert Wilders), Partidul Poporului Danez, condus de Pia Kjaersgaard, şi Democraţii Suediei, al lui Jimmy Akesson, pretind a fi apărătorii civilizaţiei occidentale împotriva duşmanului său principal: Islamul. Ei vorbesc despre libertăţile occidentale, inclusiv despre libertatea de exprimare, dar Wilders vrea să interzică Coranul şi burqa, iar un membru al Parlamentului danez a numit Islamul „o pacoste asupra Europei". Toate cele trei ţări pot urma în curând modelul danez, în care partidele populiste neliberale promit solemn oamenilor sprijinul lor, fără să îşi asume guvernarea, câştigând astfel p