Astăzi, partidele parlamentare ar fi trebuit să se întâlnească la Cotroceni cu preşedintele Băsescu. Va fi însă, ca şi data trecută, o reuniune de familie: amfitrionul plus arcul guvernamental, care va sorbi delicat cafeluţa şi va da supus şi admirativ din cap la fiecare spusă înţeleaptă a preşedintelui. Opoziţia nu va participa, ceea ce îngroaşă linia de ruptură dintre cele două forţe, tot mai incapabile de dialog. Nu cred totuşi că nu mai e nimic de spus între PDL + ceilalţi şi PSD-PC şi PNL. Menţinerea într- un conflict acut pe seama ţării o sleieşte şi obstrucţionează orice demers pozitiv, fie de o parte, fie de cealaltă.
Răspunderea revine în bună măsură preşedintelui, care-şi mângâie mult prea părtinitor pe creştet guvernul, încurajându- i politica bezmetică, de tăiere brutală a oricărei speranţe de mai bine a populaţiei. Chiar deformând realităţi contextuale. Cum ar fi evoluţia crizei economice, despre care, la încheierea Consiliului European, Băsescu afirma, reluat rapid de ţârcovnici, că bântuie continentul, aşa că România trebuie să strângă şi mai mult cureaua, transformând “centura de siguranţă” a FMI în ştreang. Ciudat, dar chiar ieri, Jeffrey Franks zicea că, indubitabil, “creşterea economică e vizibilă la nivel mondial”, iar reprezentantul CE în delegaţie, Istvan Szekely, susţinea că “economia îşi revine la nivel european”. Minte al nostru? Mint ei?
Delegaţia FMI lasă România într-o ceaţă densă. A pus pile băncilor. A făcut iarăşi lobby pentru guvernarea portocalie, imixtionându- se în toate măsurile economice şi sociale ale Guvernului. N-am auzit însă, în toată conferinţa de presă, un cuvinţel barem despre uşurarea poverii din cârca populaţiei. Severitatea “postului negru” în care au fost împinşi românii nu are nicio perspectivă de a se diminua în 2011. Când sunt deja de plătit 12 miliarde de euro din datoriile contractate în ultimii a
