„Dictatura bipartinică“ din SUA a lăsat, până acum, şanse foarte mici candidaţilor independenţi sau din partide terţe. Candidaturile non-republicane şi non-democrate sunt descurajate de sistemul electoral american, deşi tot mai mulţi americani se declară sătui de ambele partide.

Peste 200 de milioane de cetăţeni americani erau aşteptaţi la secţiile de votare să-şi aleagă reprezentanţii într-o serie lungă de instituţii, de la Congresul federal la unele procuraturi şi secţii de poliţie municipale. Cât de lung va fi buletinul de vot pe care îşi va pune ştampila votantul american depinde de statul, judeţul şi localitatea în care locuieşte.

Mai citeşte şi:

Tea Party, răscoala politică provocată de guvernarea Obama

Obama, în patru ipostaze: kamikaze islamist, homosexual, bandit mexican şi mafiot

Fiecare cetăţean cu drept de vot va putea să-şi exprime opţiunea pentru un candidat la Camera inferioară a Congresului. Cei 435 de deputaţi americani primesc un mandat de doar doi ani, iar fiecărui stat îi este alocat un număr mai mic sau mai mare de astfel de legislatori, în funcţie de mărimea populaţiei sale.

O treime dintre locurile din Senat va fi de asemenea pusă în joc. Conform legii americane, cei 100 de senatori (doi pentru fiecare stat) sunt aleşi pentru şase ani conform unui program defalcat: la fiecare doi ani, câte o treime dintre senatori vine în faţa alegătorului. După ce-şi termină de ales reprezentanţii din Congres, unii americani îşi vor putea alege şi guvernatorul statului (37 de poziţii sunt puse în joc anul acesta).

După aceea vin la rând alte funcţii la nivel de stat (senatori, deputaţi, procuror general, trezorier etc.), la nivel de judeţ (procurori, avocatul poporului, judecători etc.) şi la nivel de oraş (şef de poliţie, primar, consilieri locali, etc.). La sfârşit, majoritatea votanţilor îşi vor putea spune pă