Pe de altă parte, scriitorul elucidează chestiuni de relevanţă majoră pentru traiectoria şi limitele democraţiei şi ale gândirii democratice actuale din România. În fine, dă răspunsurile sale unor acuze, invective, denigrări sau omisiuni care, astfel, se dovedesc mai curând premeditate şi neepisodice în raport cu disparatele momente şi chestiuni care păruseră să le fi iscat. La toate acestea s-ar putea adăuga, desigur, şi altele: reflecţia valorizantă, dar şi critică, asupra SUA şi a mitului american, cu bune şi cu rele; paralela ponderată între cele două tipuri de aberaţii trăite în sec. al XX-lea, comunismul şi fascismul; abordarea, mai puţin întâlnită printre autorii de origine evreiască, a chestiunilor Holocaustului şi Gulagului (de obicei, preocuparea se îndreaptă lucru de înţeles mai ales în direcţia evidenţierii Shoah). Sunt chestiuni de conţinut, dar şi moduri ale spunerii şi organizării în pagină, care lucrează convergent, creând impresia evenimentului cultural. În orice caz, prin astfel de elemente, Curierul de Est se recomandă atenţiei cititorului în mai multe ipostaze, toate importante: de dezbatere de maximă actualitate şi de provocare pentru reconfigurarea viitoare a atitudinilor şi agendei culturale româneşti; de moştenire critică, mereu supusă reevaluărilor, a trecutului contradictoriu şi insuficient descifrat; de reîntoarcere acasă şi autoredefinire ca scriitor român şi est-european.
Familiarizat cu stilul şi temele lui Norman Manea, mă aşteptam, recunosc, destul de puţin la această performanţă, ale cărei caracteristici vizează atât amplitudinea deschiderii, cât şi surdinele, respectiv acutele, distribuite în vizitarea problematicilor abordate. Un merit îi revine, nu încape îndoială, acutului partener de dialog, Edward Kanterian, publicist originar din România, de care pe prozator îl despart mai bine de trei decenii de experienţe, şi f
