Nu cred ca Guvernul are motive de bucurie la finalul acestei vizite a delegatiei FMI. Desigur, rezultatul putea fi mai rau, caci, la o adica, acordul putea fi rupt, dar presedintele Traian Basescu a reusit sa impiedice, aparent in extremis, aceasta eventualitate foarte grava.
Dar banii nu vor veni, asa cum ar fi trebuit in decembrie, ci abia in ianuarie, dupa ce Romania va fi indeplinit cateva conditii mereu restante. Tinta de deficit a fost, ce-i drept, atinsa, insa cu pretul unor masuri de ajustare, adica al masurilor de amputare a caror soarta legala este incerta dupa 1 ianuarie si care au un cost electoral imens.
In rest, raman mai mult conditii restante, care trebuie indeplinite pana in ianuarie, decat puncte bifate. Asadar ce asteapta FMI in urmatoarele 2 luni, adica pana la urmatorul Board?
In primul rand, sa avem o lege a pensiilor si o lege a salarizarii bugetarilor adoptate. Ambele sunt deocamdata in aer. Legea salarizarii nici macar nu a fost finalizata, iar legea pensiilor de-abia s-a intors in Parlament unde va fi reanalizata in intregime. Isi imagineaza cineva ca ea va trece prin intreaga procedura in numai doua luni?
Probabil Guvernul va fi nevoit sa recurga din nou la asumari de raspundere, ceea ce, cel putin in cazul Legii Pensiilor, aflata in procedura parlamentara, reprezinta o chestiune pe muchie de cutit constitutional. In orice caz, mai avem experienta unei legi a salarizarii bugetarilor facuta anul trecut tot pe genunchi, tot sub presiunea FMI si care a iesit atat de proasta incat nu a putut fi aplicata.
Si FMI mai asteapta, pana cel mai tarziu la mijlocul lui decembrie, un proiect de buget realist pe anul viitor, un buget care la vremea aceasta ar fi trebuit sa fie deja adoptat. Iar misiunea s-ar putea dovedi una de cosmar pentru Guvern, in primul rand din cauza tensiunilor din PD-L.
