Pentru o scurtă perioadă în luna noiembrie a anului 1918, la finalul primului război mondial, zona istorică împărţită acum între România şi Serbia şi-a proclamat independenţa, după destrămarea Imperiului Austro – Ungar.

Statul a fost proclamat la 31 octombrie 1918, însă a încetat să existe două săptămâni mai târziu. În perioada tensionată de la sfârşitul primului război mondial, cele mai importante personalităţi politice şi militare din Banat au înfiinţat un Consiliu Naţional al Banatului, care cuprindea reprezentanţi ale celor mai importante etnii din zonă: români, sârbi, germani şi unguri.

În ziua respectivă, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria, şi locotenentul Albert Bartha, şeful Statului Major al Comandamentului Militar Timişoara, au proclamat Republica Autonomă Bănăţeană, în cadrul Ungariei. Manevra nu a fost agreată de români, care evident doreau alipirea la România.

Situaţia tensionată a fost rezolvată de deciziile militare ale marilor puterni ale vremii. În baza unei convenții militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia retrasă la nord de râul Mureş. Teritoriul evacuat trebuia ocupat de forțele aliate. Pe acest temei, unităţile militare sârbe intră în Banat și la 14 noiembrie 1918 ocupă Timişoara. Comandamentul sârb preia administraţia militară, dizolvă gărzile naţionale, iar mai târziu preia şi administraţia civilă. Astfel, republica bănăţeană şi-a încheiat efemera existenţă la 15 noiembrie 1918. În cele din urmă, în 1919, Banatul a fost împărţit între România şi Serbia, ajungând în formula administrativă care există şi astăzi.

Bănăţenii adevăraţi se refugiază în "Bunker" pentru a conserva patriotismul local

Istoric: „Nu există comparaţie între banat şi Kosovo”

Istoricul timişorean Ioan Haţegan a explicat în câteva cuvinte situaţia din Banatul de du