Una a realizat, în anul de criză 2009, un profit de vreo doua sute şi ceva de milioane de euro. Cealaltă a ieşit pe plus cu „doar” 50 de milioane de euro. Sunt două companii de telecom din categoria greilor, ale căror nume au prea puţină importanţă, că oricum toate sunt la fel. Dacă România ar fi o ţară ceva mai normală, profitul ar trebui să fie proporţional cu respectul pe care aceste companii i-l arată consumatorului, adică zero. Asta în cel mai bun caz. Hai să vă povestesc. Prin august, niscaiva nevoi de comunicare ne-au împins să căutăm oferte de telefonie, internet, cablu etc. Am căutat, am calculat, am ales: una pentru internet, cablu şi telefonie fixă, iar cealaltă pentru internet şi telefonie mobile. Urgenţa, netul la birou. Un reprezentant de vânzări foarte amabil a trimis o ofertă, a analizat dacă în zonă au tot ce le trebuie, s-a semnat un contract, a rămas că în cel mult zece zile lucrătoare vine o echipă să desăvârşească treaba. A venit, a venit toamna, cele zece zile au trecut, iar dupa ele încă pe atâta, timp în care frecvenţa conversaţiilor cu amabilul agent de vânzări a crescut la un nivel care ar fi făcut-o pe mama, cu care vorbesc doar de vreo două ori pe săptămână la telefon, să verse o lacrimă de invidie. Prima dată, zicea el, o echipă trebuie să vină să verifice dacă poate fi executată comanda, daca există echipamentele necesare. După care o altă echipă va veni să facă instalarea propriu-zisă. Inutil să mai întrebi în ce a constat verificarea de dinaintea semnării contractului, absurdul e la el acasă. Oricum, „sper să se rezolve totul mâine”. Pentru că mâine devenise ceva tot mai relativ, am început să caut pe net cât de negru poate fi dracul (ştiu, ar fi trebuit să fac asta de la bun început), şi n-am eu fire de par in cap cate rezultate mi-a returnat google despre culoarea întunericitului.

Acum, cu scuzele de rigoare, pentru a citi conti