Cum l-ai cunoscut pe Mihai Botez?
Mihai m-a căutat printr-un prieten comun: Nicolae Manolescu. Nicky a fost cel care ne-a pus în legătură şi, deseori, când era mai mult decât imprudent să ne întâlnim direct, Nicky ducea mesajele de la Mihai spre mine şi de la mine spre Mihai. Şi fiindcă suntem aici: este interesant cum persoane mai mult decât mâhnite de includerea în carte a documentelor privindu-l pe Mihai se fac a nu observa un lucru. În raport cu aceste documente, cartea are o anume arhitectură documentele în sine, poziţia mea faţă de aceste documente, poziţia îngrijitorului ediţiei (Radu Ioanid) şi poziţia postfaţatorului (Nicolae Manolescu). Nicky nu face nicio referire la segmentul Mihai Botez. Înainte de a-l ruga să scrie postfaţa, i-am trimis toate documentele selectate pentru carte şi, separat, pachetul de documente privindu-l pe Mihai, textul meu şi studiul introductiv semnat de Radu Ioanid. Faptul că a acceptat să scrie postfaţa îmi spune că, indiferent dacă are altă opinie decât Ioanid sau chiar decât mine despre documentele privindu-l pe Mihai, înseamnă că nu a găsit nimic ce poate fi interpretat ca un atac nedrept împotriva lui Mihai. Nicky l-a iubit prea mult pe Mihai, a scris în anii de după moartea lui Mihai foarte elogios despre rolul jucat de Mihai, despre calitatea profesională, morală şi intelectuală a lui Mihai. Dacă ar fi simţit că dactilograma acestei cărţi conţine şi un atac la adresa lui Mihai, Nicolae Manolescu nu ar fi scris postfaţa cărţii. Evident, este doar opinia mea.
Cum ai ajuns să-i încredinţezi lui Mihai Botez textele pentru afară?
Au fost lungi discuţii în care am analizat felul în care ne poziţionam în raport cu ce ne frământa pe amândoi. Şi a venit şi momentul deciziei ce, cum şi cât putem face împreună şi ce trebuie să întreprindem în chip individual, chiar dacă eram în perfectă cunoştinţă de cauză şi
