Începută în 2007 ca un proiect extrem de ambiţios, revenirea elitelor româneşti aflate peste hotare s-a transformat într-un eşec lamentabil care costă statul român sume incalculabile. „Adevărul“ vă prezintă poveştile scandaloase a trei dintre românii sosiţi în ţară prin programul de reîntoarcere a tinerilor cercetători.
Proaspăt intrată în Uniunea Europeană şi aflată într-o perioadă de mare avânt economic, România adopta în urmă cu trei ani, prin Hotărârea de Guvern 475/2007, Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (PNCDI) 2007-2013.
Obiectivele erau măreţe, pornind de la stimularea cercetării şi ajungându-se până la „creşterea competitivităţii economiei româneşti prin inovare". S-a mizat, în primul rând, pe un program de resurse umane care avea ca ţintă repatrierea elitelor, aşa-numitul program de reîntoarcere în ţară a tinerilor cercetători.
Iniţiativa a avut succes. Convinşi că în România lucrurile se schimbă în bine şi că e nevoie de ei mai mult ca oricând, mulţi tineri de valoare au renunţat, în perioada 2007-2008, la oportunităţile care li se deschideau în Occident şi au ales să revină în ţară, semnând contracte pentru proiecte de cercetare care se întindeau pe o durată de doi ani.
Fondurile, tăiate
Ciocnirea cu sistemul românesc a fost însă una şocantă pentru tinerii cercetători, care s-au lovit de o birocraţie excesivă şi s-au trezit rămaşi pe drumuri la finalul celor doi ani de contract, întrucât fondurile alocate cercetării au fost tăiate drastic din cauza crizei financiare. În prezent, mulţi dintre cei care şi-au terminat proiectele au părăsit din nou România, iar cei care se apropie de finalul lucrărilor sunt cu bagajele făcute.
Conducerea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS), instituţia care coordonează aceste proiecte, pare resemnată cu a
