Iata ca a fost dezlegat unul dintre cele mai mari secrete ale ultimilor 20 de ani, secret care a generat suspiciuni si tot felul de terorii conspirationiste. De-acum e clar: sotii Ceausescu au fost omorati in decembrie 1989 si au fost ingropati in cimitirul Ghencea, exact in locurile indicate de la bun inceput.
Si totusi, a trebuit sa treaca doua decenii pana ca acest adevar istoric sa fie certificat dincolo de orice indoiala printr-o analiza devenita banala in zilele noastre.
Ani de zile instantele de judecata au refuzat cu obstinatie sa accepte deshumarea, devenita posibila doar dupa ce familia a resuit sa concesioneze locurile de veci ale celor doi soti si, fiind trecuti cei 7 ani legali, a avut dreptul sa purceada la dezhumare pentru clarificarea misterului. Si l-a clarificat.
Nu inteleg cui a folosit aceasta secretomanie.
Pot intelege de ce fostii lideri ai acelei perioade, in frunte cu Ion Iliescu, au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a scapa rapid de Nicolae Ceausescu.
Pot intelege ca nu le era catusi de putin la indemana sa-si aduca aminte de deciziile de atunci, caci, oricat au fost de odiosi, sotii Ceausescu ar fi avut dreptul la un proces cat de cat echitabil, tocmai pentru a marca trecerea intr-o alta epoca, intr-un alt regim, iar ceea ce li s-a intamplat a fost, de fapt, un autentic asasinat.
Dar celelalte puteri, incepand cu guvernul CDR ar fi putut face lumina in aceasta chestiune fara a fi avut absolut nimic de pierdut. Dimpotriva. Si atunci de ce a fost nevoie de atata timp si atatea eforturi ale familiei? As zice ca dintr-o boala cronica si generalizata a societatii romanesti: secretomania.
Autoritatile din Romania nu au exercitiul si nici dorinta transparentei. De la aspectele majore ale guvernarii, pana la detalii care pot insa aprinde imaginatia publica tot
