Asistăm, de câteva luni, la un fenomen, aparent bizar, pe piaţa tranzacţiilor de artă. În plină criză economică, financiară, politică şi socială buzunarele cumpărătorilor se deschid larg, "aruncând" la bursa de artă sume spectaculoase începând de la 80.000, la 230.000 lei, şi, de ultimă oră, chiar la peste 600.000 lei. Preferaţii sunt Grigorescu, Luchian, Tonitza, Pallady, Petraşcu,Ţuculescu, Dărăscu, Ressu, Iser. Nu este ignorat nici eşalonul al doilea al artei clasice autohtone. Sumele investite se ridică de la 12.000, 15.000 lei până la 80.000 lei. Referitor la aceste valori înregistrate la bursa de artă, care au stârnit stupefacţie în rândul cunoscătorilor fenomenului, se ridică următoarele semne de întrebare: Să fie meritul crizei economice şi financiare, acela de a-i convinge pe cunoscători să investească acum în operele de artă, fiindcă nu se vor mai întâlni cu asemenea oferte? Să fi reaşezat mult invocata criză lucrurile în normalitatea lor sau e vorba de aparenţe înşelătoare? Au conştientizat oamenii cu mulţi bani că afacerile cu artă reprezintă cea mai rentabilă investiţie? Oricum, uimirea iubitorilor de artă, a colecţionarilor şi a negustorilor, nu este un moft de moment, o reacţie firească vizavi de vânzările spectaculoase înregistrare pe piaţa tranzacţiilor de artă, în ultima perioadă. Cei mai mulţi dintre aceia care urmăresc evoluţia tranzacţiilor consideră că este un semn de bun augur. "În sfârşit, există şi la noi cumpărători pe măsura valorilor artistice pe care le avem." Cert este că tocmai vremurile extrem de dificile din punct de vedere financiar, pe care le trăieşte cu adevărat România, lasă foarte puţin loc ideii de prosperitate, de răsfăţ - ar spune unii - în plan cultural. Şi totuşi, sunt buzunare în care s-au adunat sute de mii de euro. Ceea ce se şi observă. De altfel, un aspect îmbucurător.

Mai există însă un aspect, pe care sunte