Învăţătoarea îi deprinde pe elevi, încă de la clasa întâi, cu dansurile populare munteneşti.

A crescut cu muzica şi dansul popular. La Pucheni, comuna natală, oamenii obişnuiau să iasă în fiecare duminică la horă, în centrul satului. Erau zile frumoase, calde, prieteneşti, curat româneşti. „Eu, care urmam cursurile liceului, la Câmpulung, nu prea aveam timp de horă. Mergeam mai rar. Se duceau în special fetele de măritiş”, îşi aminteşte Maria Nica. Şi, totuşi, nu s-a despărţit niciodată de folclor. L-a păstrat în sânge, în suflet. L-a cultivat.

Învăţătoare fiind, a urmat cursuri de dansuri populare la Centrul Judeţean de Creaţie Dâmboviţa, cu instructorul-coregraf Gheorghe Văduva. Încet-încet, deprinzând toate tainele jocului popular, Maria Nica şi-a format propriile trupe de dansatori. Juca şi ea, alături de ei.

„Eram învăţătoare la Valea Lungă Cricov. Sunt peste 30 de ani de atunci. Reuşisem acolo, unde nu fusese o tradiţie pentru dansul popular, să ajungem în finalele concursurilor judeţene să ne batem cu cei de la munte. La un moment dat, eram numai instructori de la Pucheni”, spune învăţătoarea.

30 de ani de muncă în slujba folclorului

Doamna Măndica, ajunsă acum în prag de pensionare, a pierdut numărul generaţiilor de elevi pe care i-a învăţat ritmurile dansului popular românesc. „Încep cu ei de la clasa întâi. Copilul trebuie să aibe ureche muzicală, fiindcă trebuie să asculte melodia şi să intre în ritmul dansului. Apoi, învăţăm paşii numărând. Este foarte greu cu cei mici, pentru că ei aproape că nu ştiu care e stânga şi dreapta. Reuşim până la urmă. Mulţi specialişti, când ajung copiii la concurs, sunt uimiţi că am putut să realizez o echipă de dansatori din aceeaşi clasă. În general, se face selecţie într-o şcoală”, afirmă Maria Nica.

Repetiţiile se consumă după orele de curs, în incinta instituţiei de învăţământ