Decizia de ieri a Curţii Constituţionale este benefică în primul rând pentru sănătatea dezbaterii publice.
Am avut ieri în sfârşit o decizie a Curţii Constituţionale care pare să mulţumească pe aproape toată lumea. Cu excepţia Guvernului Boc şi în special a părţii sale provenită din UDMR, profesorii, sindicatele, Opoziţia, părinţii, dar şi elevii au motive de mulţumire. Decizia Curţii opreşte asumarea răspunderii Guvernului pe Legea educaţiei şi reînscrie acest act normativ pe cursul său firesc, dezbaterea parlamentară.
Decizia Curţii nu este benefică atât pentru „sănătatea democraţiei româneşti", cum afectaţi s-au exprimat unii lideri ai Opoziţiei, cât pentru sănătatea dezbaterii publice. Şi asta pentru că ne îndreptam spre o fundătură: superficialitatea politicienilor, cât şi cea a presei făceau să ne concentrăm atenţia aproape exclusiv asupra unui singur aspect al legii - permisiunea ca minoritatea maghiară să poată învăţa istoria şi geografia României în limba maternă. Atâta agitaţie a făcut Opoziţia pe această temă încât ai fi crezut că vine sfârşitul lumii, că gata-gata ne-au luat ungurii Ardealul, că mai avem un pas până la dezmembrarea României...
Accesele de naţionalism găunos au fost îmbrăcate într-o ipocrizie milostivă şi plină de grijă pentru viitorul tinerilor cetăţeni români de naţionalitate maghiară absolvenţi de liceu: vai!, ce se vor face ei atunci când va veni vremea angajării? Vor avea probleme la încadrarea în câmpul muncii, fiind dezavantajaţi în comparaţie cu colegii lor români. Hai să fim serioşi! Limba română se învaţă, în liceele cu predare în limba maghiară, la ora de limba română, nu la cea de geografie şi nici la cea de istorie. Dacă elevul de naţionalitate maghiară este conştiincios, iar părinţii săi conştienţi, atunci el va şti bine limba română. Dacă nu, atunci nu, orice ar prevedea Legea educaţiei. Câtă ipocrizie
