Ziua vânătorilor de munte se sărbătoreşte în fiecare an la 3 noiembrie. De ziua lor, raportează: "Crestele sunt libere şi luminoase, pentru că sunt vegheate de Ei, de Vulturii Carpaţilor, din înalturi". Vânătorii de munte au calităţi pe care nu le poţi trece cu vederea: tenacitate, dârzenie, dorinţă de autoperfecţionare, spirit de echipă. La ei prudenţa şi îndrăzneala, curajul şi teama sunt într-un bun echilibru, combinate cu prezenţa de spirit. Vânătorii de munte domină pericolul, iar pentru ei verticalitatea stâncii este o permanentă provocare. Cine învinge muntele poate trece peste aproape orice greutăţi. Muntele este prietenul vânătorilor de munte, dar la fel de bine poate fi şi duşman, dacă nu îl respecţi şi nu-l cunoşti.
La 3 noiembrie 1916, Marele Cartier General prin Ordinul nr. 294 decidea ca Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti să fie transformată în "Corpul Vânătorilor de Munte", având un efectiv de 2.000 de combatanţi. Luptele duse de armata română în toamna anului 1916 au demonstrat necesitatea unor trupe de elită cu instrucţie specifică luptei în munţi şi cu nivel sporit de iniţiativă la nivel batalionar. Deşi a luat fiinţă la Bucureşti, după căderea capitalei României batalionul a fost dirijat spre Vălenii de Munte, iar după înfrângerea de pe Argeş destinaţia i s-a schimbat spre Tg. Neamţ. Vânătorii de munte şi-au început marşul spre garnizoana Târgu Neamţ la 3 decembrie 1916 şi au străbătut aproape 500 de km, atingând destinaţia la 3 ianuarie 1917, după alte surse aceştia ar fi ajuns la 21 decembrie 1916, fiind întâmpinaţi de populaţia şi oficialităţile oraşului.
La 9 ianuarie 1917, printr-un alt Ordin al Marelui Cartier General român, Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânătorilor de Munte, organizat pe cinci companii de puşcaşi a câte 300 de ostaşi şi două companii de mitraliere şi o secţie
