● Matei Vişniec, Domnul K. eliberat, Editura Cartea Românească, 2010.
În volumul de poezie Oraşul cu un singur locuitor (1982), Matei Vişniec publica un poem ciudat intitulat „Era o zi ploioasă, domnule judecător“ în care o voce (un posibil Autor?) îşi mărturiseşte, la proces, vina de a fi fost ispitit de o crimă la întîmplare, deci simbolică, într-un moment de derivă existenţială: „era o zi groaznică, domnule judecător, o zi / cum numai o dată la o sută de ani / le este dată fiinţelor, o zi ca un tub uriaş / în care se ciocnesc toate trenurile /.../ şi atunci am ieşit în stradă, domnule judecător / şi am tras două gloanţe / în primul om care mi-a ieşit în faţă / şi care s-a întîmplat să fiţi dumneavoastră, Joseph K.“. Stranietatea (şi, fireşte, frumuseţea) poemului vine, mai ales, din ambiguitatea identităţii interlocutorului al şi-aşa misteriosului inculpat: confesiunea are loc în prezenţa victimei arbitrare (adică a unui Joseph K. supravieţuitor norocos, „absolvit“ de moarte conform nevinovăţiei sale) sau acesta este, de fapt, una şi aceeaşi persoană cu judecătorul, pus în situaţia de a-şi ierta aproapele rătăcit? Cu alte cuvinte, este Joseph K. o victimă/un sacrificat, o instanţă sau şi una, şi alta?
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeu Personajul K. este „împrumutat“ şi într-un alt poem din volumul Înţeleptul la ora de ceai (1984), aşa cum, în general, mai toate piesele de teatru scrise, pînă în anii ’90, de Matei Vişniec sînt pline de sugestii kafkiene, dar abia acum aflăm că, de fapt, scriitorul a început şi un roman inspirat de acest personaj, încă din 1988, imediat după plecarea sa din ţară. Domnul K. eliberat este, conform propriei mărturisiri a autorului, inspirat de trauma personală a eliberării din realitatea comunistă kafkiană. Încă de la primele rînduri ale cărţii u
