La sfârşitul anilor '80, politica de transparenţă (Glasnost) iniţiată de Mihail Gorbaciov, secretarul general al PCUS, a introdus în spaţiul public sovietic practica dezbaterii, dreptul la libera exprimare. Ca un efect pervers, a rupt totodată şi zăgazuri multă vreme înfrânate în "Imperiul Roşu". În micuţele republici sovietice, popoare care "conlocuiseră paşnic" până atunci se răfuiau în 1990 ba pentru o fâşie de pământ, ba din cauze religioase sau doar din cauza unor ranchiuni seculare.

Azerii se războiau cu armenii pentru zona Nagorno-Karabakh, kirghizii cu uzbecii în regiunea Osh, basarabenii cu transnistrenii rusofoni (în estul RSSM) şi cu găgăuzii (în sud). Uneori pasiv, alteori neputincios, cu siguranţă însă foarte interesat, conform vechiului principiu "divide et impera", centrul sovietic îndemna la "respectarea Constituţiei".

În Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) primele tensiuni interetnice au izbucnit în 1989, pe fondul "renaşterii naţionale" a românilor de peste Prut. Un an mai târziu însă, rusofonii transnistreni şi găgăuzii, dornici de scăpare de sub controlul Chişinăului, au trecut la măsuri politice extreme. Autoproclamatele "republici" transnistrene şi găgăuze au organizat alegeri pentru parlamente locale, decretate ilegale de guvernul moldovenesc. Considerată un afront la adresa populaţia majoritare şi un atentat la integritatea republicii, iniţiativa găgăuzilor, petrecută în octombrie 1990, a declanşat furia basarabenilor.

Zeci de autobuze încărcate cu voluntari moldoveni au plecat din centrul Chişinăului spre sud, în regiunea locuită de găgăuzi. Desigur, nu pentru discuţii "paşnice" cu separatiştii. Prim-ministrul Mircea Druc scăpase situaţia de sub control câtă vreme îndemnurile sale televizate la "disciplină şi ordine" rămâneau fără ecou. Totuşi, deputaţii Parlamentului Moldovei şi comitetul pr