Alex(andru) Mihail, după cum îi apare numele în diverse contexte publice, este un tînăr regizor (a absolvit UNATC în 2005) care, după un debut oarecum „glamoros“ (a luat Premiul pentru debut al UNITER în 2006), a dispărut oarecum misterios de pe scena teatrală, lăsîndu-se înghiţit, după cum am auzit la un moment dat, de uzina televizionisto-evazionistă a inconturnabilelor telenovele. Aflu acum, din eficientul caiet-program al spectacolului Blifat, de la Teatrul Odeon, ce a făcut el în aceşti ultimi cinci ani (aşa suna, dacă nu m-a lăsat de tot memoria, şi întrebarea răcnită către dl Iliescu-revoluţionarul şi aliaţii săi ideologici de către o voce foarte nervoasă, într-o seară îngheţată din anul 1990 î.e.n. – de parcă nu ştia toată lumea... sau de parcă interesa pe cineva...): a fost, într-adevăr, regizor şi scenarist unde ziceam, dar a mai şi montat cîte un spectacol(aş) la cîte un (mic) teatru din ţară, ba chiar şi din Bucureşti, ba chiar şi din America, fiind el în prezent masterand în regie de teatru la Yale University; nici mai mult, nici mai puţin. Recunosc, îl „pierdusem“, deşi amintirea excelentului său spectacol de debut (Comedie pe întuneric de Peter Shaffer, la Teatrul de Comedie), cu un text extrem de greu, inclusiv din punctul de vedere al rezolvărilor tehnice, m-a făcut adeseori să-l pomenesc atunci cînd, în felurite contexte teatrale, revenea întrebarea fatidică „Ce regizori să mai chemăm?“. M-am bucurat sincer să-l redescopăr, cu atît mai mult cu cît, din grabă, nu apucasem să mă uit pe afişul spectacolului ce inaugura vechea-nouă sală Studio de la Odeon, drept care, vreme de aproape două ore, am privit reprezentaţia cunoscînd doar titlul şi autorul piesei (Blifat de Gabriel Pintilei), identificînd pe rînd actorii – Ioana Anastasia Anton, Laurenţiu Lazăr, Mihai Smarandache, Angela Ioan (pe care n-am mai văzut-o pe scenă de la Cumetrele, cred) – şi