Cînd ai dat lovitura?

Pe 26 noiembrie 1990, cînd, după două luni de Paris şi în urma a trei ore de frămîntări pe aeroportul Orly şi a cinci-şase beri, am decis să urc în avion şi să mă întorc acasă.

Cînd ai fost prost ultima oară?

Grea contabilitate! Nu sîntem proşti numai atunci cînd sîntem inteligenţi, dar asta este o aventură foarte rară. Cum am scris o întreagă carte despre „o prostie a lui Platon”, e limpede că mă simt într-o companie bună.

Ce e în capul tău?

Habar n-am. Şi cred că e mai bine să nu aflăm!

De ce eşti aşa cum eşti?

Parte de la gene, altă parte de la eforturile autoeducative eşuate.Ca să nu mai spun că sînt şi un eşec glorios al vechiului sistem de educaţie.

Cum ai vrea să fii?

Altfel adică? N-aş vrea. M-am obişnuit deja prea mult cu felul în care sînt.

Ţi-ai conturat o identitate ca om? Îţi foloseşte la ceva în lumea asta?

Da, ca tot omul, am conturat eu ceva, pe undeva. La ce să-mi folosească?! Vorba regretatului poet Mihai Ursachi: „Un om din Tecuci avea un motor/ Dar nu i-a folosit la nimic”.

Povesteşte-ţi, în 3 rînduri, viaţa.

Am venit, am trăit, habar n-am dacă am şi învins. Dar oricum am venit aici mai mult din curiozitate decît pentru a învinge ceva sau pe cineva… M-am născut la şapte luni, deci e limpede că eram extrem de curios de mic, iar la 1, 250 Kg, aş putea spune chiar de foarte mic!

Spune un rînd despre politică.

Politica e cea mai veche meserie din lume. Cum am am făcut politică în ilegalitate, în opoziţie şi la putere, crede-mă că ştiu ce vorbesc.

Rezumă-ţi opera. În doua rînduri.

Poezie, proză, eseu, studii academice, publicistică, dar nu exclud deloc ca viaţa să fie mult mai interesantă decît opera!

Fă-mi istoria vieţii tale enumerind plăcerile tale de toate zilele.

Dacă mă luai la întrebări cînd eram mai tînăr, probabil aş fi spu