Marele regizor polonez Krzysztof Warlikowski, invitatul special al Festivalului Naţional de Teatru, şi-a expus crezurile artistice marţi seară, într-o întâlnire informală cu presa.

Fiind un nonconformist prin excelenţă, el a emis câteva păreri care au impresionat şi, pe alocuri, au şi şocat asistenţa. „Nu e corect să montezi Shakespeare doar pentru a avea o astfel de piesă în CV", a spus el, „dar dacă eşti un regizor homosexual şi vrei să montezi un Shakespeare pentru că şi el era gay, asta, consider eu, e o motivaţie corectă". El a mai adăugat că, pe vremuri, Shakespeare era un paşaport de accedere în lumea bună a teatrului. „Directorii teatrelor le dădeau chiar şi tinerilor sarcină să pună în scenă un Shakespeare pornind de la ideea că măcar textul e bun. Numai că una e textul şi alta e spectacolul în sine. Textul nu te salvează de la eşec, ba chiar, dimpotrivă, aş putea spune, cu cât e mai bun textul cu atât îţi rupi mai uşor gâtul dacă eşti un regizor prost."

Clădirea Teatrului Naţional duhneşte a comunism

Aflat la prima vizită în România, Warlikowski a declarat că, deşi îi place Bucureştiul, fiind chiar gelos pe faptul că Ceauşescu nu a avut în distrugere eficienţa pe care au avut-o bombele care au distrus complet Varşovia în cel de-al doilea război mondial, a simţit fiori reci pe şira spinării când a intrat în clădirea Teatrului Naţional, care „duhneşte" a comunism. „Îl simt pe Ceauşescu prin preajmă. Cred câ bântuie pe aici", a comentat Warlikowski. „Mie îmi repugnă până şi ideea de teatru naţional, pentru că e o instituţie ce-mi dă un sentiment de cimitir. Dar am avut mulţi colegi români şi ştiu că ei îşi doreau foarte tare să lucreze la un teatru naţional, dacă nu la Bucureşti, măcar la Naţionalul din Cluj sau la cel din Timişoara şi, dacă nu şi nu, măcar la Opera Naţională. În comparaţie cu clădirea asta care arată ca un monument comunis