Patriarhul Daniel ar putea fi mai degrabă lider de sindicat decât şef de guvern, căci nimeni din România nu a demonstrat până acum o capacitate similară de a mobiliza masele.

În 2006, de pildă, ultimul an în care slujba de pe 27 octombrie de la Patriarhie a fost oficiată de PF Teoctist, unele ziare vorbeau despre prezenţa a "mii de pelerini veniţi pentru a se închina la moaştele ocrotitorului Bucureştiului". Alte ziare, mai îndrăzneţe şi fără scrupule de rigurozitate, au rotunjit: "10.000 de credincioşi". De trei ani a avut nevoie noul patriarh pentru a se vorbi de un număr însutit. "Un milion de pelerini pe Dealul Mitropoliei", a titrat mai toată presa deunăzi. Fireşte, nimeni nu i-a numărat nici de această dată pe credincioşi şi nimeni nu poate demonstra că au fost atâţia cu adevărat. Cum sursa primară a informaţiei este neidentificabilă, putem presupune că mai degrabă au fost câteva sute de mii. Oricum însă, liderii sindicali ar trebui să se simtă umiliţi de mobilizarea pentru Dealul Mitropoliei. În aceeaşi zi de 27 octombrie, ei nu au reuşit să adune pentru o manifestaţie împotriva actualei guvernări nici măcar jumătate din numărul estimat de 80.000 de protestatari.

Numărătoarea propriu-zisă este însă destul de puţin relevantă în această discuţie. Important de semnalat e că dacă avem în vedere, bunăoară, ultimul deceniu, cele mai mari adunări de oameni, după cifre estimative, sunt cele care l-au avut ca factor mobilizator pe PF Daniel. De mulţimi de un milion de oameni s-a mai vorbit până în 2006 la Iaşi, când hramul Sfintei Cuvioase Parascheva era orchestrat de acelaşi ierarh. Într-un top de anul acesta al locurilor de pelerinaj din România, realizat - iarăşi trebuie să precizăm - după cifre estimative, Iaşiul, sub păstorirea mitropolitului Teofan, mai atrage doar 500.000 de pelerini, aflându-se încă înaintea locului de pelerinaj catolic d