"E prea liniste, tata, in casa. Nu-mi place sa latre cainii si sa-i aud doar eu. (...) Te rog, tata, gaseste optimismul de care e nevoie pentru lupta. Nu am facut destule impreuna. Asa ca, haide, tata, ridica-ti ochii tristi si ia-o de la capat. Te rog sa vrei sa fii din nou puternic. Am nevoie de tine. Nu mai vreau sa fie liniste in casa. Vreau sa iubesc din nou timpul. Vreau sa ma simt in siguranta. E noiembrie. Nu-mi place toamna, cand tie nu ti-e bine".
Sunt rugamintile triste ale fiicei poetului Adrian Paunescu. Zdruncinata ca tatal ei se afla in spital, Ana-Maria il roaga, intr-o scrisoare, sa nu abandoneze lupta.
Fata ii vorbeste tatalui sau despre oamenii care se intereseaza de starea de sanatate a poetului si ii aminteste de planurile lor de calatorie.
Adrian Paunescu - posibil transplant de inima
"Suna telefoanele, toti intreaba de tine.(...) Le spun ca te vei face bine. Le spun ca lupti. Le spun ca avem treaba. Si ei ma cred. Au nevoie sa ma creada. Se linistesc si ma roaga sa-ti transmit ca se gandesc la tine. (...)
Mai sunt atatea de facut! Vine iarna, vine frigul si trebuie sa te gaseasca bine. Vin sarbatorile, vine ziua mea, voi face 20 de ani si vreau sa fii puternic. La vara avem de mers la Barca, sa mancam lubenita si ciorba de stevie si sa stam pe terasa de acasa, sa luceasca in ochii nostri gradina si sa miroasa a ploaie. Mai e si drumul la Vatra Dornei, pe care-l planuim de atata vreme si pe care mi-ai promis ca-l vom face in tihna, cu opriri multe si vesele, ca atunci, cand eram mica si credeam ca toate-s pentru totdeauna. Am vorbit de curand de tara Hategului. Vreau sa merg cu tine in Apuseni. Vreau sa ma inveti din nou sa umblu prin tara noastra", scrie Ana Maria.
De la un cardiac, cordial
Si Adrian Paunescu vrea sa traiasca si il roaga pe Dumnezeu sa ii mai dea
