Restructurarea necesară a statului român începută de acest guvern poate fi subminată de lipsa de credibilitate - atât tehnic, cât şi la nivel de comportament politic.

Când nici nu se ştie exact numărul de bugetari pentru că nu apare în niciun document oficial emis periodic de vreo instituţie a statului şi totuşi acesta este principalul indicator privind restructurarea, ce credibilitate are acest proces? Din punct de vedere tehnic, ştiu cei care trebuie să taie cum şi de unde să taie, au datele pentru a administra eficient gigantica organizaţie numită statul român?

Sau când, spre exemplu, în faţa unei probleme dramatice ca vânzarea de etnobotanice guvernul a fost atât de "eficient" încât abia după un an şi-a dat seama că legea de interzicere pe care a dat-o poate fi ocolită? Aici poate fi uşor adusă în discuţie bănuiala că afacerea magazinelor de vise este sprijinită direct de sus, de vreme ce toată agitaţia nu a dus decât la crearea unei legislaţii permisive în realitate. Dar aceasta ar fi o catastrofă. Ar fi un scenariu de coşmar ca tot ce scrie în presă în fiecare zi să nu conteze absolut deloc, iar cei de la putere să rânjească la adăpostul unor zeci de milioane de euro obţinuţi de pe urma poziţiilor lor şi totul să nu fie decât o mimare a administraţiei, a investiţiilor, a dorinţei de reformă sau de protecţie a populaţiei. Ar fi catastrofal ca o astfel de bănuială - că cineva pe undeva mai mult sprijină decât interzice spre exemplu apariţia de etnobotanice, că cineva mai mult risipeşte decât economiseşte banul public, deşi susţine altceva - să se adeverească la un moment dat.

Pentru că sistemul pare construit de aşa natură - un ministru câştigă pe hârtie de zece ori mai puţin decât un şef de companie, deşi responsabilităţile sunt la fel de mari - încât sunt mari semne de întrebare de ce se bate toată lumea să devină ministru s