Am citit cartea de reportaje a lui F. Brunea-Fox… cred că acum 15 ani. Mi-a rămas în minte reportajul de la Lărgeanca – „Cinci zile printre leproşi“. Nici nu ştiam la vremea aceea că, încă, mai există în România o leprozerie. Cînd am aflat de ea (cea de la Tichileşti), mi-am dorit să ajung acolo, să scriu un reportaj. Nu ştiu dacă dorinţa avea de-a face cu ceea ce caută fiecare reporter (să ajungă în locuri spectaculoase în felul lor) sau cu reportajul lui Brunea.
Peste un timp însă, cînd mă documentam pentru un reportaj despre insula Ada Kaleh, printre dosarele răsfoite la Arhivele Naţionale din Drobeta Turnu Severin am găsit o poză cu Felix Brunea-Fox. Era datată 1934. Jurnalistul purta pantaloni deschişi la culoare, o bluză cu mînecă scurtă şi era însoţit de cîţiva copii ai insularilor. Copiii – desculţi, cu şalvari sau fes turcesc pe cap.
Pe lîngă toate, în ultima vreme, trec frecvent pe lîngă un bloc, vizavi de Cişmigiu. Pe bloc – o placă comemorativă. Aşa am aflat că acolo a locuit, mai bine de zece ani, „scriitorul Felix Brunea-Fox“. În blocul afectat serios de cutremur, apartamentul în care a locuit jurnalistul – nr. 7 – e păzit de doi maidanezi care latră straşnic dacă îndrăzneşti să te apropii. Cel care locuieşte acum acolo („şeful blocului“) îmi spune că nu mai e nimeni în bloc care să-l fi cunoscut pe Brunea-Fox. Au murit toţi sau s-au mutat.
Aşa am început să caut. Să întreb în stînga şi-n dreapta de oameni care l-au cunoscut pe Brunea-Fox.
Amintiri despre Brunea
Gheorghe Brătescu este jurnalist. Are 84 de ani. Povesteşte că l-a cunoscut pe Brunea-Fox cînd era copil. Pe atunci, Brunea obişnuia să vină în casa naşului său, cu care era prieten, pentru ca mai tîrziu, cînd însuşi Gheorghe Brătescu a început să scrie, să se întîlnească deseori, „la un pahar“: „Ne plăcea să mergem la o zahana, pe Batiştei, unde mîncam mărunta
