Grefierul-şef de la Secţia Penală a Tribunalului a petrecut 17 ani printre munţii de dosare de la instanţă. Primii paşi în carieră i-a făcut „din pură întâmplare“, mărturiseşte Corina Bernardis.

„O prietenă mi-a propus să ne înscriem la concurs. Ea a picat, eu am luat“, povesteşte grefiera. În 17 ani de activitate, degetele ieşencei au tastat soarta a mii de persoane, desigur la indicaţiile judecătorilor.

Primul loc de muncă l-a avut la Biroul de Citaţii, care a fost o rampă de lansare pentru ea. După câteva luni de activitate intensă, a devenit grefier de şedinţă. „Cel mai greu îmi era la divorţuri în care erau implicaţi copilaşi. Este destul de greu să-i vezi când trebuie să spună dacă vor să rămână cu mama sau cu tata, când ei ar vrea să stea cu amândoi“, spune Corina Bernardis.

Ora de compunere

Ieşeanca spune că în timpul unei şedinţe de judecată grefierul este mâna dreaptă a judecătorului. „Trebuie să ţii pasul cu ce spune judecătorul. Cel mai greu este când trebuie să scriem în caiet. Atunci folosim foarte multe prescutări. Acum avem calculatoare, dar am prins şi vremurile când se foloseau maşinile de scris. Era destul de dificil mai ales că se întâmpla să batem câteva litere şi să sară tastele“, explică femeia.

Munca pentru un grefier începe abia după ce se termină procesul. Întocmirea unui dosar, redactarea încheierilor de şedinţă şi pregătirea proceselor presupun zile şi nopţi pierdute la birou. Chiar dacă la serviciu are o mică familie formată din colegi, Corina Bernardis duce dorul clipelor petrecute în faţa unei cărţi bune.

„La Biroul de Executări Penale chiar nu ai voie să greşeşti pentru că, în definitiv, este vorba de libertatea unui om. În timpul procesului o eroare mai poate fi reparată. Când redactezi o decizie finală, nu se mai poate face nimic“, mai spune ieşeanca.

Profil @N