A gresi e omeneste, a persevera e diabolic. As zice chiar ridicol in cazul Guvernului Boc, care si-a mai luat o previzibila palma in plina figura de la Curtea Constitutionala.

CCR nu a facut, pana la urma, decat sa fie consecventa cu propriile decizii. Daca anul trecut zicea ca adoptarea legii prin asumarea raspunderii Guvernului nu e in regula, asa a zis si anul acesta, cu o nuanta.

Anul trecut era invocata necesitatea dezbaterii pe o lege atat de importanta, anul acesta de vina pentru neconstitutionalitate este conflictul institutional dintre Guvern si Senat, unde Legea Educatiei se afla in procedura de adoptare. Este a 16-a oara cand un act emis de Guvernul Boc este trantit de CCR fie in vechea, fie in noua componenta.

Intamplator sau nu, balanta votului, 5 la 4, a fost inclinata tocmai de judecatorul constitutional desemnat de presedintele Traian Basescu. De aici deducem ori ca, in pofida suspiciunilor, Curtea este independenta politic, ori ca Traian Basescu a vrut cu tot dinadinsul sa mai bata un cui in cosciugul politic al lui Emil Boc, dar mai ales al actualei majoritati.

Ipoteza nici macar nu ar fi chiar imposibila, dupa declaratia privind majoritatea toxica, daca in cauza n-ar fi o lege la care Traian Basescu tine foarte mult, reprezinta unul dintre principalele sale proiecte politice, elaborat de unul dintre ministrii sai preferati.

Si atunci, profesorul de drept constitutional Emil Boc si-a uitat meseria de baza sau a incercat un gest disperat care, iata, nu i-a iesit? Personal, mi-as pune banii pe a doua varianta, avand in vedere efectele politice pe care le-ar putea genera decizia CCR.

Legea Educatiei nu este doar proiectul de suflet al presedintelui, ci si o miza de maxima importanta a UDMR. Dupa ce l-a supus masurilor de austeritate, ce putea face Uniunea pentru electoratul sau pent