Udemeristii au fost in sfarsit pacaliti de parteneri. Pentru prima oara in istoria politicii romanesti in democratie, UDMR a fost batuta la propriul joc, iar Tom l-a prins pe Jerry si l-a mancat.
Pana sa vedem insa daca bolul alimentar nu e cam greu si nu va provoca o indigestie structurala Guvernului Boc, pana la spitalizare, merita sa ne amuzam de modul in care Emil Boc iese fericit din afacerea Legii Educatiei fara sa-i sparga parintele sau doua oua in cap pe motiv de Geografie si Istorie predate in limba maghiara.
Cel putin asa imi place sa cred. Imi amintesc ca artizanul blocarii Legii statutului minoritatilor a fost Emil Boc, pe atunci primar al Clujului, care s-a cramponat de concluziile Comisiei de la Venetia si nu a acceptat ca in legislatia interna sa apara prevederi care sa instituie drepturi colective. Desigur ca o opozitie dura a manifestat si PSD, dar Boc se afla atunci la putere impreuna cu Tariceanu, care sustinea fara rezerve actul normativ.
De asta m-am mirat eu privind asumarea raspunderii Guvernului. De asta l-am acuzat pe premier ca tradeaza simtirea electoratului ardelean. Ceva nu se pupa, in ciuda lipsei axiomatice de consecventa a politicienilor, care se bazeaza pe slaba tinere de minte a electoratului. Nu era Boc pe care-l stiam eu, dar daca ma gandesc mai adanc, inteligenta acestei miscari arata ca e vechiul Boc, cel de pe timpuri. Care stie unde se castiga alegerile.
Ei bine, jocul s-a dovedit a fi subtil, o arata bucuria lui Mihail Hardau la aflarea faptului ca asumarea raspunderii este neconstitutionala. Il cunosc pe fostul ministru al Educatiei, si nu e deloc tampit. Dimpotriva. A stiut ca imaginile in care aplauda decizia CC vor fi interpretate drept lipsa de sustinere a lui Boc, dar atitudinea sa este una cheie. Exact asta trebuia sa se comenteze la televizor, pentru ca Boc sa nu trebuias
