Cele mai multe dintre casele despre care aflaţi aici au fost dărîmate pe furiş, aşa că nu îmi rămîne decît să le scriu necrologul. Aproape toate celelalte sînt acum goale şi încuiate în aşteptarea cumpărătorului care le va demola, sau, dacă le mai protejează un PUZ ori un certificat de monument istoric, sînt lăsate să le roadă dintele timpului pînă cînd această neglijenţă le va ruina. De aceea dau alarma despre o clădire cu statut incert: fie că aparţine unor moştenitori cărora nu li s-a recunoscut încă dreptul, fie că o deţine Corpul Diplomatic – am auzit ambele explicaţii –, ea este în paragină.

În strada General Christian Tell, la numărul 23, am intrat în curte şi am scăpat cu greu de colţii unui cîine-lup feroce (am să cer Redacţiei un supliment de onorariu pentru asemenea riscuri). Aici era, prin anii ’80, sediul unui Institut pentru Problemele Naţiunii, director Constantin Vlad, firmă care a dispărut împreună cu altele la fel de oficiale. Casa stă să împlinească un secol, fiindcă a fost construită în anul 1911, pentru Alexandru Cotescu, pe atunci directorul general al CFR, de către arhitectul Paul Smărăndescu, din a doua generaţie de elevi ai lui Mincu. Suprafaţa clădită este de aproximativ 312 m2.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinul Masiva clădire se compune dintr-un subsol, un parter şi în parte o mansardă, cu sera caracteristică pentru acea epocă. Planuri, fotografii şi alte informaţii au apărut în revista Arhitectura, nr. 2 din 1916, care era cel dintîi an al splendidei publicaţii. Aflăm de acolo că planşeurile sînt de beton armat, că există straturi orizontale şi verticale de beton pentru izolarea contra umezelii şi că tencuiala soclului, a balcoanelor, în jurul ferestrelor şi la friză este din piatră artificială buceardată. Din aceeaşi sursă aflăm că marchiza de la intrare e de stejar şi scar